Ce mai poți spune în liniște? Cuvintele sunt construcții prea înalte ori prea joase – uneori, verticalitatea lor aduce cutremure sau zgârie conștientul cu acul de patefon al unui vis pierdut… Liniștea este un gest potrivit, larg, abia perceput.
Liniștea lumii trebuie să fie și a ta? Liniștea ta trebuie să fie și a lumii? Un cântec interior, îndepărtat, de la ani lumină, un fior străin, fără argument, întinde orizontul ca un pastel. Liniștea aceasta nu are adevăr. Nu certifică și nu devoalează. Nu desensibilizează. Este o stare familiară, de nesfârșit, un gest de eternitate, stabilitatea punctului zero.
Îți zâmbești dincolo de încredere și de curaj, dincolo de pierdere și rătăcire. De când nu te-ai mai privit prin ochii tăi? De când n-ai mai simțit ce simți tu? De când cuvintele nu au mai cerut nimic în schimb?
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
