EDITORIALUL DE VINERI – Marilena VIȘINESCU – Taina căsuței

      Cine ești în fața unui pom înflorit, a unui copac, ținându-și în palme lumina? Cine ești înaintea focului, care cu mii de inimi și limbi străvechi vorbește stelelor? Cine ești dincolo de  iarba care își înalță roua, înfrățindu-se, rădăcină cu rădăcină, până în adâncul unui poem?

       Leu alb doarme la poalele unui poem. Prieten cu Morfeu, deschide un ochi, se întinde după gâze, departe de alergătura din jurul căsuței. Negre și ascuțite sunete, semne ale unei păreri de rău, ciorile, aceste păsări sacre ale lui Apollo, stau pe brațele nucului, ca într-un templu, ursind în primăvară ninsoare… Orice loc de pe pământ este la fel de bun pentru rugăciune. E rugăciune mai adâncă decât bucuria de a fi? E rugăciune mai înaltă decât recunoștința? Primăvara poartă rodul atâtor lumini încât umbra înflorește și ea. În lume, nimic nu este definitiv, pentru totdeauna și ferit de niciodată. Admiri un copac înflorit și, contemplându-l, devii tu însuți un copac înflorit. Compari florile unui copac cu florile altui copac și, nemulțumit de cel care te servește mai puțin, devii tu însuți un copac fără flori.

       Mufi se bucură de toate florile, cu mustățile albe, ca două perechi de ghiocei, aleargă la căsuță, unde primăvara a izbucnit din pământ, din cer, din ființă… Mufi are încrederea pe care i-a dăruit-o înțelepciunea. Se mută, când la soare, când la umbră, lăsând timpul să curgă printre pietre. Gheruța, mereu serioasă, ca un duh al iernii, o surprinde cum sare deodată, scuturându-și anii de ninsori.

       Leu și Mufi se întind sub ceruri mai vaporoase, dar până la această pace, vârstele neliniștii le-au jucat bine sorții. Mufi a răcit de câteva ori și suferă de gingivită, ca majoritatea felinelor în vârstă. Iar Leu, în aceeași situație, la puțin timp după orhiectomie, operație de castrare a motanilor, în toamnă, două zile nu a fost de găsit. Cu mirare, îl revăd la căsuță, mai întremat. Doamna I.B. l-a hrănit printre gratii, și nu a renunțat până ce nu l-a scos dintre blocuri, dintr-un fel de subsol, unde rămăsese blocat. Astfel de oameni, oameni precum doamna I.B., oameni precum doamna B., care a tratat pisoii găsiți într-o stare gravă, se înrudesc prin gentilețe și bunăvoință, într-un spirit curajos, fiind dintre aceia pentru care cunoașterea se află în slujba umanității.

       Mai înainte, vara, Leu îi protejase pe Turturica și pe cei trei pisoi, lucru destul de neobișnuit pentru un motan. Doamna care i-a dat numele de Turturica, și care a îngrijit-o cât a avut pui, revine la căsuță, un loc de revedere și duioasă vindecare. Între oameni, între Dumnezeu și oameni, cuvintele devin simptome…

       Din când în când, un om se pierde în gânduri privind spre căsuță. Mă întreabă, de fiecare dată, dacă pisicile stau acolo, mirându-se de ordinea firească a lucrurilor. Deși a adoptat două feline, nu prea le înțelege comportamentul, așa că discuția devine una amplă, cu exemple personale și mirări dintre cele mai copilărești. Alt domn, se mulțumește să urmărească din depărtare căsuța, și ce se întâmplă în jurul ei, povestindu-i cu entuziasm soției sale, care împarte această bucurie cu doamna S., sperând ca veselul curios să-și facă, într-o zi, mai bine înțelese și mai îndeaproape cunoscute intențiile frumoase, meritând un public mai larg decât singura lor pisică.

       Printre musafirii de la căsuță, se numără și Rex, cățelul nostru. Pisicile îl primesc curioase. Mărțișor ne-a însoțit de câteva ori la plimbare. Gri, mirându-se cu tot corpul, aleargă pe lângă Rex, sărind prin grădini, încercând să țină pasul cu sunetul vijelios de roți și lăbuțe. Gheruța, cu privirea ei duioasă, îl urmărește din umbră, până în inima unui fior. Trăsura pe care o conduce, cu aprigă bucurie, este semn de încredere de la doamna I.B. și de blândă amintire a cățelușei sale, care era de aceeași talie cu el… Gestul de generozitate al familiei I., de a cumpăra căruțul pentru recuperare medicală, necesar lui Rex, este încă o dovadă că asamblarea căsuței pentru pisici s-a realizat într-un loc potrivit, printre oameni cu inima bună și mintea deschisă. Întâlnindu-l pe cățelul familiei I., drept recunoștință, Rex protestează! Recuperarea medicală are și momente mai grele. Puful alb își vede, mai departe, de drum, dar nu fără a privi înapoi, cu prietenie. Întors la căsuță, după baia de mulțime, Rex semnalează prin mârâit și cea mai mică intenție nepotrivită, descurajând. Așa cum a reacționat când un copil, văzând-o pe Mufi dormind, s-a repezit cu o nuia asupra ei.

       Cine nu știe să se poarte cu animalele, nu va ști să fie nici printre oameni, nici bine cu sine. Căsuța cu pisici este loc de învățare. Un simbol al bunăvoinței, toleranței și compasiunii față de viețuitoare, dar, mai ales, între oameni. Viața, cea mai înaltă expresie a Iubirii, rămâne o taină pentru aceia care aleg să o trăiască altfel decât așa cum este.

 

Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj  Napoca,  specializarea  Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…