Ziua nu se mai încrede în soare, cine știe de unde are el lumina și ce fel de lumină este aceea, de se plimbă și se schimbă după vânt și ploaie! Deși stabilitatea este cea mai bună încredere, a te feri de amorțire și confort înseamnă a-ți păstra vie natura perceptivă.
Luminarea la chip și un fel de ușurătate apar în ființa celor care află de căsuța cu pisici. Gândul că s-ar putea găsi, la un moment dat, și în cartierul lor o astfel de căsuță… Pe unii, sărăcia unei posibile dezamăgiri îi împietrește la loc. Alții găsesc în bucurie îndreptățire, simțind cum prin speranță câștigă în echilibru, că oricât de instabile ar fi vremurile de astăzi, ele au încă puterea simplității. Întreabă de Gri, alteori de Leu sau de Mărțișor, de n-ai spune că mai există și altfel!
Departe de sărbătoare se ține, protejându-se de forțe numai de el știute, copleșitul, împovăratul Nu mă interesează!. Iar mai aproape, rigidul Sunt animale și fac mizerie!, încercare anxioasă de a descrie comportamentul felinelor, reușind, în oglindă, o analiză asupra comportamentului uman Sunt(em) animale și fac(em) mizerie!, portretul indiferenței la bolile și la suferința vietăților, la folosirea de otravă pe lângă blocuri, la numărul mare de animale nesterilizate, abandon, abuz, sunt realități din proximitate, cu impact direct asupra mediului înconjurător. Căsuța cu pisici aduce coerență și demnitate: ocrotirea și îngrijirea animalelor sunt parte din soluție, nu problema.
Obișnuința de a privi lucrurile ca părți favorizante, urmărind obținerea perfecțiunii, alimentează teama de schimbare. Perfecțiunea nu produce consecințe, nu lasă urme. Poate de aceea ea nu există în lumea sensibilă, care îndeplinește ordinea unei partituri ample, în permanentă mișcare. Lucrurile, situațiile, oamenii nu sunt perfecți, dar au calitatea, mult mai importantă, de a se potrivi, de a se armoniza.
În timp ce ridicolul este generator de consecință. Ceri unui copil să mănânce tot din farfurie, dar neglijezi sau refuzi întregul cuplului parental. Privești în obscurul unui dormitor, dintre uitate resturi și jumulite aglomerări, clipuri în care se curăță în mod profesional covoare. Ordinea obținută facil și virtual, nu prin forțele proprii, forțe care așteaptă să fie folosite înainte de a fi pierdute, seamănă cu un strigăt de ajutor.
Și animalele cer ajutor. Oamenii și animalele care conviețuiesc în interiorul unei case ori al unui oraș, dezvoltă, în timp, comportamente asemănătoare. Un comportament comun este chiar felul în care cer ajutorul – pisicile și câinii se manifestă cu toate simptomele specifice bolii sau ale vătămării, mai întâi, în locurile intens circulate – apoi, se ascund. Cu ultimele puteri, căutând urma binelui, a unei alinări firave, se retrag departe de oameni și zgomot, în uitare și încremenire… Acestor situații limită li se adresează ridicolul Sunt animale și fac mizerie!? Ori tocmai evitarea lor (prin hrănire, deparazitare, vaccinare, sterilizare, dezinfectarea și curățarea căsuței etc.) este deranjul celui căruia nu i se cere nimic? Cu stimă pentru calitățile sale pe care nu le vom afla fără bunăvoința-i. Altfel, acest tip de conexiune inversă este valoroasă prin meritul unei sensibilități, care se cuvine să fie înțeleasă și exersată până la capăt. Căsuța cu pisici fiind unul dintre locurile potrivite acestui sens.
Semnăturile pentru amplasarea căsuțelor destinate pisicilor, în orașul nostru, continuă. Inițiativă cetățenească, răspunzând unor probleme sociale actuale, probleme de neimplicare, de lipsă de educație privind drepturile și îngrijirea animalelor, încurajând empatia și responsabilitatea, toleranța și cooperarea.
Lecțiile mari se găsesc, adesea, printre cei mai mici, unde frumos este ceea ce, mai întâi, are calitatea de a fi bun.
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
