Venim pe lume cu o rană, un fel de legământ cu lumea aceasta, căci încă de la prima gură de aer până la ultima, este vie, este modul fiecăruia de a greși, de a înțelege și de a dărui, cu brațul ei împingem bolovanul.
Acestui titan nu i se opune altul, chiar dacă întovărășirea de idei ne face să ne luptăm corp la corp. Fiind partea cea mai sinceră și devotată a minții, trupul se arată vulnerabil la strălucirea apei, se agită în așteptarea unui selfie, urmărit de ochiul lumii, oglinda; cea mai fragilă parte îi naște puterea, creată pentru sine; când îl atinge pe celălalt, când îl suprimă, îl seduce sau îl condamnă, ea nu mai este vameșul propriilor limite, simplismul naște zei.
A fi cel mai bun, a fi primul este și a fi singur. A fi alături este și a fi cu tine. E bine și să ceri ajutor. Dacă așa cauți vina? Dacă nu tot ce îți spune pe nume și te cheamă – nu ți se adresează, nu îți aparține? Cunoaștem atât de puțin cele de care ne plângem și cele de care suntem mândri… Dacă spitalele și închisorile lumii nu redau demnitatea, în care luptă câștigi? Iar dacă în libertate nu îți găsești pacea, nu mai e nimic de pierdut. De ce să fii zeu, când prin conștiință de sine devenim unici?
Și pentru că e greu să fii în lume la orice vârstă, a ta sau a lumii, uitarea restabilește prioritățile. Dar nimeni nu vrea să fie uitat.
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
