Nu a plouat demult. În așteptarea ploii, am trăit alte intensități, fără a rămâne asupra uneia dintre ele. Cum plouă apăsat, toate par departe. Departe am fost și eu. În inima orașului. Inima orașului are oameni singuratici și răniți, dar plini de har.
Un artist, foarte preocupat de atenția propriei persoane și de locul acesteia în prioritățile celorlalți, pierzându-și autocontrolul dintr-un nimic, cum buturuga mică răstoarnă carul mare, se umfla de nervi, cu gesturi largi, de intimidare, ocupând cât mai mult spațiu, cum faci dacă ai întâlni un urs… A adoptat un pisoi căruia se gândea să-i dea nume de gladiator.
Dom’ profesor, cum i se adresau cei din jur, înjura Generația Z și Internetul, cu nostalgia vechiului regim în glas, visa la o școală cu opt ore de muncă fizică și patru ore de învățătură, ca tânărul să nu mai fie firav, nici la trup, nici la minte. Râzând – copiii ăștia chiar nu se întreabă de ce le-au spus generația z? Doar terminați! Tot el a acordat unui pisic ajutor de urgență.
Un activist și-ar fi smuls branula de la mâna stângă pentru masaj terapeutic, presupunând că toate masajele sunt la fel, plăcute… Corpul plin de răni și mintea aprigă, iute, cam prea iute, ar fi avut nevoie de recunoaștere pentru sacrificiile sale, așa cum le numea, urmele lor le purta, umblând ca și când ar proba haine și pantofi noi. Hrănise câteva zile un pisoi. Când a aflat că fusese pierdut, s-a bucurat și mai mult de gestul pe care îl făcuse! Și de regăsire, ca de o perfuzie cu lumină.
Doi dintre acești pisoi au fost răniți de copii. Ne salvăm de la ignoranță, cel mult. Ce înseamnă un arici, un cățel, o pisică, o veveriță și alte animale pe care copiii le întâlnesc și le fac părtașe la jocurile lor? Vor să le ajute, dar sfârșesc prin a le chinui. Vor să le îngrijească, dar părinții preiau responsabilitatea, transformând o experiență, care în natură are sens, într-un moft, dând apoi vina pe copil, că nu este în stare, nu poate fi responsabil.
Nu este o soluție nici să fii martor la creșterea copilului tău făcută de alții sau să-ți faci copilul responsabil pentru neputința ta – el repetă povestea cu cei mai slabi, animalele vulnerabile, copiii mai mici, cei fără apărare – fie pentru a simți și el puterea de a strivi, fie pentru că nu cunoaște altă cale decât violența. Aceasta este, cu adevărat, ce clădești, cetățene, aceasta este cu adevărat ce lași în urmă, omule…
Nu este o soluție nici să arunci cu pietre în câini, au învățat să treacă strada pe trecerea de pietoni, tu încă te porți ca un cimpanzeu. Un părinte își poate proteja copilul permițându-i să învețe, mai exact, învățând împreună. Se trăiește rău cu neștiința, care este un risc în sine. Omul care știe, răzbește mai ușor, iar cel care cunoaște nu se mai luptă cu viața, o înțelege, trăind în credința ei.
Educația nu se poate face separat, fiind ce ne implică pe noi toți și, în parte, pe fiecare, dacă adultul nu mai învață, copilul nu va ști să învețe, nu va avea dragoste de cunoaștere, care nu-i altceva decât bucuria de a trăi. Orice copil din lume își dorește ca părinții lui să fie fericiți! Tu știi să trăiești?
E nevoie de altceva decât cu forța, se poate și altfel decât să-ți forțezi copilul să facă ce tu ca adult refuzi – nu poți, nu vrei… Este de prisos să înveți la vârste înaintate sau este privilegiul? Învățătura e pentru cei mici, nu pentru cei care fac legea – adulți, autorități, politicieni etc. Sau luptele de putere sunt pentru cei care nu știu să se conducă, având nevoie să fie urmați?
Oamenii serioși, la locul lor, își fac altfel alegerile, stau și privesc de pe margine. Câtă seriozitate și abundență! Nepăsarea este cu adevărat hidoasă. Ce se poate face, dragi oameni, nemărginit? Atât de preocupați de frumos, de curat, de ordine…
Oameni lipsiți de miez? Ați uitat că marginile unei prăjituri sunt cele mai bune? Că de margine se ține o oală cu mâncare? Ați uitat că marginile sunt cele mai tari? De aceea, fără voi nu se poate… Fără voi n-are cum să meargă, oricât de bun ar fi miezul.
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…