Departe de hățișurile detaliului atent construit, greșeala este un personaj ardent al înălțimilor, ea vede tot și cuprinde tot, rămânând modestă, în natura sa de perpetuu discipol, slujind înțelegerii lucrurilor și comportând particularități umane. Aceasta m-a însoțit pretutindeni și m-a sfătuit îndeaproape. După câteva drumuri între înțeleg și nu știu, poli de putere ai cunoașterii umane, am început lucrul într-un anticariat cum nu mai văzusem până atunci…
Mii de cărți, rafturi până aproape de tavan încă străjuiesc înălțimile, creând aleile unei grădini – labirint, un oraș vechi, din mintea unui povestitor. Lipsa de spațiu cere ca fiecare carte să fie așezată în spatele celeilalte, pe mai multe rânduri ale aceluiași compartiment, asemenea inelelor unui stejar, acolo găseai teiul lui Eminescu, lacul cu nuferi pe cuib de ape… Copacii nu visează să devină cărți, doar cărțile se visează copaci, iar unele dintre ele prind rădăcini atât de adânci încât omul nu are cum să nu înflorească și să nu își înalțe coroana.
Dacă semnătura lui Tudor Arghezi, manualul lui M. Eminescu, Biblia de la București – Șerban Cantacuzino, 1688, ediții bibliofile, rare, cu filigran de aur sau lucrate pe foiță de țigară, ediții princeps – dacă acestea înseamnă ceva, atunci – un astfel de loc devine ușor de neuitat prin intensitatea sa, dar și mai important decât atât, el este o sursă de timp, de farmec și minunățire.
În ziua de salariu, mirabila mea aventură era numită muncă. Neîntâlnind greul despre care tot auzisem, și pe care îl așteptam, greul muncii, îmi era greu să primesc banii. Îi acceptam, gândindu-mă că, la un moment dat, trebuie să îi dau înapoi. Neobișnuitului anticar din Cluj, un om cu harul povestirii și un colecționar de artă, i-am rămas îndatorată, îndestulându-mă cu un sentiment de recunoștință și amintire bună a uceniciei mele de atunci.
Numele este proprietatea pe care o deține orice persoană. Când acesta nu se cunoaște sau nu se menționează, sensul se constituie din exteriorul ființei către centrul ei, din faptele și gesturile celorlalți. Când se menționează, vorbindu-se despre el în măsura în care persoana și-l acceptă și îl folosește, este același lucru cu a te raporta la realizările unui om.
Acasă, reiau obiceiul de a mă interesa de cărți. Îl redescopăr pe domnul Chiriță, ieșindu-mi înainte, bucuros de fiecare dată a-mi spune ce mai are bun de filosofie, și mai întârziam, răsfoind cărți și discutând. Domnul Chiriță Trenchea se ocupă cu vânzarea de carte veche, o activitate simpatică și de folos celorlalți, pe care o susține, cu fervoare, de aproape 30 de ani; preferă ca oamenii să i se adreseze cu domnul Chiriță. Numele de familie, Trenchea, amintind, poate, de firea iscoditoare și enigmatică a detectivilor particulari, din filmele alb-negru, ori de un dans mai șugubăț, articulează rătăciri de explorator. Se ferește să îl folosească și să îl audă înapoi, simțind că fonetica lui ar avea puterea să năpăstuiască intențiile sigure, luminoase și altruiste, pline de entuziasm binefăcător, atitudine cu care încântă și întreține, ca un fachir, mai noii și mai vechii clienți ai tonetei împănate cu alese cărți.
În timp ce anticarul din Cluj, prin imaginație, erudiție, pasiune și prețuri mari, ținea departe omul – domnul Chiriță se dovedește un șaman al lumii noi, îngrijindu-se mai mult de clienți decât de cărți, de vechile prietenii pe care i le aduseseră cărțile, mai mult de starea și confortul cititorului decât de slava autorilor, omul care întreabă de o carte, fiind toată bijuteria. Cei doi anticari, contemporani într-o lume diversă – și rotundă, și plată – o mare curte interioară, unde radioul, un fel de bufon, și internetul, împărăteasa bufă, anunță: Când englezii au ajuns în Australia, i-au întrebat pe primii aborigeni întâlniți despre acel animal straniu cu o coadă lungă ce țopăia pe picioarele din spate – aceștia au răspuns: Kangaroo = nu înțeleg. Englezii însă au crezut că acest animal se numește „Kangaroo” (cangur).
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
