În grădinile lui Iulius este mai bine să umbli înțelept, hidra emoției își cerne sarea… Natura, care nu iubește golul, are mesagerii săi și modul său de a anunța începutul. La trei zile de la dispariția lui Mufi, Gri era, și el, de negăsit. Încă de dinainte veniseră la Căsuță o pisică neagră, de-ai fi zis că-i Mufi, și un motan gri, de-ai fi zis că-i Gri. Speranța însoțește omul, lăsându-l demn înaintea pierderii, lăsându-l cu sine.
Ca o răsplată de credință, Gri a apărut din senin pe mica alee de la Căsuță. Era dimineață – și, ca în fiecare dimineață, lumea este încă necreată – l-am luat în brațe – ca un om care se încrede într-o iluzie – și m-am bucurat când l-am auzit protestând, el era! Întâlnindu-l pe Leu în fața porții, Gri s-a ridicat pe labele din spate, fugind apoi la Gheruța, care își mira papuceii de așa comportament – întâlnind-o pe Mărțișor, a îndreptat spre ea coarne de cerb – dar Tărcata l-a alergat, să-l vadă mai bine, Gri s-a oprit brusc, exprimând cu vocale pline, într-un nou dialect, că lumea este uau! amintindu-mi de ultima poză a lui Mufi – dormind cu Gri – ca într-un salt, într-un cerc invizibil de foc, al cărui arc apune în direcții opuse…
În timp ce bucuria reîntoarcerii lui Gri ne țintuia inimile, având ceva electric în intensitatea ei, gândul la Mufi venea ca o umbră. Căsuța duce soarele în spate în fiecare zi, fiind o oază pentru animalele însetate, înfometate sau rănite. În acest hățiș de emoții, Gri sărea pe craca cea mai încărcată a mărului de la Căsuță, prinzându-se cu ghearele exact cum scuturi merele coapte – numai că nu erau coapte! Lămurindu-se că nu Lord de Bostan e în pericol, ci merele sunt, doamna P. îi strică jocul:
–Șobolane, lasă pomul în pace! La toamnă facem plăcintă!
Gri, care înțelege graiul omenesc, se oprește atunci, se mută pe cealaltă cracă, coboară pe leagăn, îmbrâncește iepurele de jucărie și se așază pe alee – stând domnos – eroul plăcintei.
-Lipsește imprevizibilul, apreciază doamna S., întorcându-se de la Căsuță.
Deși știe că este pe mâini bune, având încredere în doamna doctor, cu lipsa lui Gri este greu să te împaci. Aflând că urmează să fie adoptat, doamna P., ca de obicei, nu s-a învârtit în jurul cozii, vorbind limpede și curajos, ceea ce a mai înviorat-o pe doamna S. – așteptând un motiv care să răstoarne dreapta decizie – ce e drept, nu e și bun:
–Dacă omul n-are ce să-i dea să mănânce, că mai are și gingivita aia, și nu se poartă frumos cu el, să-l luăm înapoi! Dar, dacă e bine și îi place Grivanului noul culcuș, să-l lăsăm…
Motivul mult căutat a apărut câteva zile mai târziu, oferindu-i doamnei S. o altă perspectivă asupra situației, găsind la Căsuță un motan grav rănit, căruia domnul doctor Alexandru Nedelcu i-a dat o nouă șansă la viață.
Privind pe sub măr, cu inima la Gri, doamna P. spune:
-Acum, că sunt mai rare, astea se vor face mari, ia să vezi ce mere! A făcut treabă bună Grivanul nostru! Ei, o avea o viață mai bună, de motan domnos.
Alegând să aibă încredere și acceptând dorul ca prezență și nu ca lipsă, doamna S. cugetă emoționată:
-Gri e modelat de Căsuță, prima generație…
Trăind într-un an cât alții în zece, intrând în încurcături a căror rezolvare necesita, ca orice faptă bună și lucru întreg, eforturi comune, apăsând astfel punctele slabe ale relației dintre oameni – dacă mai încăpea îndoială – Gri dovedește că o Căsuță cu pisici este departe de a fi despre pisici, ea spune povestea oamenilor și a spiritului lor, pe care îl salvează cu grație…
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
