În timp ce înghețata, care nu are timp să se topească, îi desenează, la rândul ei, mustăți de gală, Miruna povestește cu înflăcărare cum și-a ajutat tatăl să schimbe cauciucurile mașinii, ea însăși purtând mănuși! Văzând cum îi cresc mustățile, trag din bibliotecă o carte și, citind din cuprins, strig titlurile, ca vânzătorii de varză și de pepeni care mai trec prin sat. Nepoțica mea uită puțin de înghețată: Papagalul vreau!
– Papagalul sau Cucurigu?
– Papagalul!
– Papagalul este mai mare decât Cucurigu, spun eu, măsurând lungimea textului cu înghețata și anotimpurile ei… Buni pregătea ceaiul.
Desprinzându-se dintr-un gând, ca și cum nu ar fi tocmai așa între păsări, că așa cum sunt cocoși pitici sunt și papagali uriași, și invers, alege veselă povestirea Cucurigu. Citim împreună – când eu, când ea: Cucurigu! În graiul vostru omenesc, asta înseamnă: bună dimineața, răsare soarele la Pincyow, să vă fie ziua bună! Voi, drăguții de oameni, aveți o sumedenie de cuvinte; noi, cocoșii, avem doar unul și putem spune cu el orice. Cum, adică, orice? E o vorbă a voastră: știe măgarul cum să poarte samarul… Miruna râde, nu se aștepta să apară cuvântul măgar, dar expresia o nedumerește cu totul. Totul atârnă de rostire: dacă e mlădioasă ori răstită, apăsată sau săltăreață. (…) Simt o mie de lucruri pe care voi nici nu le bănuiți. Voi vorbiți mult și vă înecați în propria voastră vorbărie. Adevărul stă ascuns într-un singur cuvânt: cucurigu. Ghimpl-Netotul și alte povestiri de Isaac Bashevis-Singer.
Miruna leagă cuvinte, rostindu-le, pe unele cu mirare, și privindu-mă prin colțul ochiului, așteptând explicații. I le ofer. Literele articulează întrebări și înțelesuri noi, iar înghețata se transformă din castel în fântână, din flacără olimpică într-o simplă lumânare care abia mai pâlpâie… Atunci, Buni, turnând ceaiul în cești, atenționează:
-Înghețata!
-Aaaaa, se bucură Miruna, parcă descoperind a doua înghețată. Dar povestirea o farmecă și pe Buni, Miruna continuând să citească uneori sărind de pe un rând pe altul și confundând alteori literele d și b. Redau sensul frazei prin voci de personaj, Miruna este încântată! Buni începuse să ne imite, ceaiul era gata…
Sărind în picioare, trăgând aer în piept, Miruna strigă: Cucurigu!
– Ai zis: Sfârșit. Hai, afară!
– Da! E rândul tău acum! (Ne mutăm afară, să bem la soare ceaiul de fructe, potrivit cu miere.)
– Cucurigu! Spun eu, bucurându-mă de soare. Ce înseamnă?
– E bine aici!
– Foarte bine!
– Eu acum – și zâmbește, înclinând ușor capul – cucurigu!
– Înseamnă… Mă bucur că ești aici!
– Mm, pe-aproape… Am zis te iubesc!
– Cucurigu! Și eu te iubesc, Coconete!
Buni, simțind centrul unei armonii, observă: cățelușa vă răspunde. Vulpița! Leagănă vesel din coadă, face ochii mici și întinde gâtul, nu i se mai văd urechile!
Și ea a primit o îmbrățișare!
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
