EDITORIALUL DE VINERI – Marilena VIȘINESCU – Gunoi și artă

       Flăcările urcau. Cuprinseseră scările înguste, din lemn… Privesc în josul lor, la capăt – un leu alb, făcând salturi uriașe – strig – Hector! În urma lui, biserica devenise o claviatură în spirală, deșirându-se între Carul mic și Planeta albastră… A fi bun este un act împotriva timpului!

       M-a trezit zgomotul metalic al orei nouă, troncănitul mașinii de gunoi. A fi bun este un act împotriva timpului?! Cu visul încă în minte, deschid fereastra. Rama plasei scârțâie… Uneori, scârțâitul ei sperie ciorile din nuc, iar fâlfâitul puternic de aripi gonește câinii de noapte ai foamei. Muncitorii încarcă mașina cu visuri destrămate și coșmaruri abundente… Gunoiul este o stare temporară a unui lucru descărcat de sens, care se termină cu –noi… Trebuie să cobor la căsuță, vântul a adus pungi, șervețele, amintind că orice alegere e o pierdere asumată.

       Pământul, un animal cosmic. Fasting, dietă, reciclare… Nu amesteca brânza cu pâinea! Nu mai mânca pâine, ce-ți trebuie pâine? Mănânci ca să trăiești sau trăiești ca să mănânci? Când un medic îl citează pe Moliére, se digeră diferit… Brânză cu ou? Nebunie curată?!

       Nu se ajunge ușor la mânerul care deschide cuva insulei ecologice. Urc deasupra capului bagajul, punga se rupe și gunoiul cade pe mine, împrăștiindu-se… Să ai răbdarea răbdărilor! Ziua de mâine este jumătate din azi. Caut o mătură. Uneori, nu vezi pădurea de copaci… Plastic și metal, noi – biodegradabili. Reziduali în conștiință…

       Iau mătura de la căsuță și mă apuc să strâng, privind insulele ecologice ca recipiente pentru cele șase emoții universale… Bucurie, Tristețe, Furie, Frică, Surpriză și Dezgust. Sticlă… Ce emoție ar fi sticla?

– Lasă-i să strângă ei! Îmi întrerupe șirul gândurilor cineva.

– Strâng ce mi-a căzut din pungă… Face un pas în spate, nevoind să întrerupă ceva solemn…

Revine – Cât este amenda, cât scrie că este? Dar afișează doar amenda, nu și cum să reciclezi! Da, teoretic, reciclăm din 2019, dar la cum au venit și le-au luat amestecate, oamenii nu știu să recicleze! Să scrie, domnule, aici, lângă valoarea amenzii, cum trebuie reciclat! Ce, noi avem treizeci de ani de reciclare? Ca alte țări! Cum să ceri același nivel?

– Sunteți furios, asta pentru că știți și ce au făcut bine. Chiar mă gândeam să scot la imprimantă niște instrucțiuni, cum să reciclezi corect!

– Dar de ce să nu facă ei asta! De ce să nu o fi făcut de la început, de când au pus dulapurile astea!

– Și noi facem parte din acești ei – ei sunt dintre noi… Suntem noi și, de partea cealaltă, problema, nu unii împotriva altora…

– Plecați de la ideea că avem cu toții același interes. Candid, din partea dumneavoastră…

– Fiindcă suntem diferiți, este cu atât mai important ce avem în comun.

– Ha-ha!

– Dacă ați fi la o masă cu oricare om politic, unde v-ați așeza?

– Nu mi-ar mai fi foame, brusc, așa…

– V-ați așeza că nu vă simțiți bine!

– Ha-ha! Dumneavoastră mai întâi!

– M-așez de aceeași parte cu cel sau cea care se află la masă. Ca acum, vedeți, sunt lângă dumneavoastră… Deși puteam fi de oricare altă parte a acestui tomberon. Mai ales că avem interese diferite, eu mătur, dumneavoastră plimbați câinele. Ce v-a făcut să treceți de la tu la dumneavoastră?

– Interacțiunea, că v-ați apropiat și…

Râd – Și cam miros. Dacă nu se rupea punga cu gunoi, n-am fi interacționat, totul este în mișcare…

– Nu stă nimeni degeaba! Hai, Lolo!

       Pe partea cealaltă a străzii, fiica doamnei P. împarte gustări lui Gri, iar el repede, repede trece strada, într-un fel de balet al pisicilor.

– A uitat să salute, îi spun doamnei, are alte preocupări acum. Chiar voiam să vă sun, trebuie să mergem cu el la cabinet!

– Pentru pisicuțe, orice! Răspunde dintr-o suflare.

       Fiica doamnei P. conduce abil, iar firea energică și optimistă, vocea melodioasă inspiră calm, gingășie. Când mergem în afara orașului, unde se organizează campanii de sterilizare gratuită, Moreni, Răcari, Gorgota etc., în timpul călătoriei, felinele sunt liniștite, nu au rău de mișcare, nu sunt speriate sau stresate. Numele mic al doamnei semnifică un corp ceresc cu lumină proprie…

 

       Lucrarea nu este semnată, pe spate scrie 2023. Am numit-o La plus belle, titlu inspirat de etimologia a doi termeni – februarie, luna în care am primit-o, și pubelă, de unde a fost luată. Cel care a găsit-o este artist plastic. Tabloul aparține căsuței cu pisici.

Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj  Napoca,  specializarea  Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…