Căsuța cu pisici
Noaptea, coboară lumina zăpezilor celeste, iar muzica lor este paradisul din care cuvintele au fost izgonite. Doamna P. îmi spune Mirela, doamna S. – doamna Marilena, iar altcineva m-a strigat, odată, Fata cu pisicile. Un timp, n-am înțeles cine este Mirela sau doamna Marilena, așa că vorbeam despre Mirela sau doamna Marilena ca de o a treia persoană, iar interlocutorul ajungea la fel de nedumerit ca mine. Cum nu am făcut legătura între prezența mea la căsuță și Fata cu pisicile! Expresie pe care o repeta o doamnă prin ochiul unui gardul viu. Nu găseam sens în ce spune. O priveam, gândindu-mă ce-o fi atât de important, din moment ce nimic important nu poate fi transmis astfel. Însă omul mi se adresa. Stilul primitiv de exprimare s-ar fi vrut a fi semn de elocvență! Uluită, repet ce spune, în speranța că vor urma și alte cuvinte, altele decât Fata cu pisicile… O neputință la care nu am rămas indiferentă – Sunt Marilena. Dumneavoastră? Văzând-o pe doamna S. apropiindu-se de căsuță, s-a agățat de acest fir ca înecatul. Se pare că doamna cunoștea și alte cuvinte! Dar cu oameni față de care știa că are ceva de pierdut. Exprimarea cvasi ceremonioasă a doamnei S. – doamna Marilena – menține un sentiment de familiaritate, nerenunțând la nevoia de a civiliza, nu cumva să ne pierdem printre animale… Lucru puțin probabil, subconștientul face ca umanitatea să fie în pericol de a fi pierdută exact în același mod în care ea a fost dobândită, printre oameni. Doamna P. îmi spune Mirela, iar doamnei S. – doamna Gheruță – un mod practic de a-și exprima simpatia.
Octombrie 2024
Doamna Gheruță – Ați observat linia de sacrificiu? Din doi în doi metri, șobolani morți! Între scara noastră și a dvs., numai recompense!
Mirela – Da, Mărțișor lucrează singură. Se certa cu un șobolan mai adolescent, pe partea cealaltă a străzii, ciripeau unul la altul, iar el sărea la ea din iarbă. Cum eram îmbrăcată pentru un altfel de eveniment decât cele care se petrec la căsuță, n-aș fi vrut să fiu atât de curioasă încât traversez. Am luat cu mine o mătură de paie, intenția era ceva între să scap șobolanul, deși pisica părea copleșită, și poate este și o pasăre acolo! Nu era. Nimeni rănit și nimeni care să vrea să plece. L-am dat la o parte pe șobolan, l-am ferit cu mătura, dar s-a întors. I-am pus mătura pe ochi lui Mărțișor, să îi reduc din simțuri, șobolanul tot venea înapoi. După ce sărise de trei ori pe mine și pe Mărțișor, toți trei speriați, i-am lăsat, eu puteam alege să plec. Pe margine, Gri, Rafael și Leu se întinseseră ca sfincșii, de la mic la mare, pe culori, și urmăreau liniștiți. Un sfert de oră mai târziu, Gri vine cu șobolanul pe care Mărțișor îl mântuise rapid. Îl arunca peste cap și-l prindea în gheare, jucând pe lângă el, nemaiștiind ce să-i facă. Nici urmă de Mărțișor. Leu și Gri lucrează în echipă, în grădiniță, am văzut și ce pot face ei… Nu se compară cu omul.
Noiembrie 2024
Mirela – Mărțișor a trecut strada, luminată de măreția unei idei aparte. Nu este prima dată când doamna P. o confundă pe Mărțișor cu Negruța. Iar până să se uite sub bărbie, să vadă puful alb, ca un medalion, iese un pic de circ. Doamna P. mi-a povestit, amuzându-se, cât s-a luptat cu Mărțișor și în magazie, să o dea afară, că tot intra, curioasă de uneltele pentru grădină, și apoi , încercând să o ia în casă, crezând că este Negruța! Doamna P. o ridicase pe două lăbuțe, să o tragă peste prag, și Mărțișor nu și nu…
Doamna Gheruță – Păi, până la urmă, să o ia în casă o dată, dar se pare că nu vrea Mărțișor!
Mirela – Între timp, Gri o păzește pe Gheruța când mănâncă, arătând precum căciulile purtate de Garda Reginei.
Decembrie 2024
Doamna Gheruță – Au lăsat porumbeii, s-au apucat iar de șobolani.
Mirela – Porumbeii, mulți dintre ei, sunt bolnavi, ușor de prins, de aceea îi calcă și mașina.
Doamna Gheruță – Ia ziceți, ați votat?
Mirela – Da, am fost să votez, dar mai târziu. În stația de autobuz, cineva lăsase pe bancă un porumbel, pasărea părea bolnavă, nu respira bine. Am pus-o într-o cutie, am sunat medicul veterinar, care mi-a recomandat un cabinet deschis non-stop, de păsări exotice, dar în București. Am luat cu mine porumbelul la secția de votare, încercând să-i fac un cuib, să stea la cald, și grăbindu-mă. Îi spun jandarmului de la intrare că am un porumbel. Nu mă crede, eu desfac cutia. Văzând că nu glumesc, o strânge mai bine. E bolnav, zic, nu zboară nici pentru o minune! I l-am lăsat și am intrat în sală. Am votat, încercând să găsesc acolo, în acea mulțime solemnă, o soluție pentru porumbel. Câteva zâmbete s-au ridicat deasupra unei atmosfere apăsătoare, dar atât. Pe stradă, un domn binevoitor mi-a spus de un alt punct veterinar aflat la câțiva km în afara orașului, se poate să fi fost chiar domnul Puiu Jipa, cine știe, semăna! Cumva, tot acasă am găsit o rezolvare. Magica doamnă B., creativă, cu soluții punctuale, excentrică prin multitudinea cunoștințelor sale practice, s-a oferit să-i facă porumbelului o injecție, să-i acorde un ajutor de urgență, iar, pentru a doua zi, mi-a dat numărul de telefon al unei asociații care se ocupă cu salvarea păsărilor sălbatice. Porumbelul însă murise. Urnele de vot se închiseseră.
Ianuarie 2025
Mirela – Mărțișor este sus de tot, într-un pom! Scutură ramurile, urcând spre pescărușii care zboară mult prea sus și care, uneori, scot sunete ciudate, precum iezii sau gâștele. Ultimele fructe cad uscate, Gri le aleargă în jurul căsuței, a uitat că și el voia sus! Rafael a început să se apropie mai mult, mă bucur că doarme în căsuță! L-am luat în brațe! Încă nu i s-a vindecat piciorul. Acum stă cu Leu la soare, iar Leu îl alintă și îl îngrijește.
Doamna Gheruță – O prietenie neașteptat de frumoasă! Bine că s-au mai liniștit, erau terorizați de artificii și petarde…
Februarie 2025
Doamna Gheruță – Gri, Mufi și Rafael au plecat la căsuță, Mărțișor era în formă (și mirosind a… Chanael?!)
Mirela – Virtuțile cunoașterii…
Doamna Gheruță – Sper să nu o mai caute sau măcar să nu o mai găsească!
Mirela – Când ea, când Gri găsesc și pățesc. O zi de tihnă printre tobe!
Doamna Gheruță – Parcă sunt Stan și Bran! Unul miroase a… motan în călduri, iar celălalt a rahat! A tunat și i-a adunat!
Mirela – Mărțișor plimbă oamenii și cățeii. E la al doilea om și la al doilea cățel! Vine cu p pereche, se întoarce cu alta…
Doamna Gheruță – I-a priit baia de… rahat! Păcat că nu are noroc de un Om cu caracter, care să o ia acasă! Lui Mărțișor îi punem kilometraj! Și dacă tot îi punem kilometraj, îi dăm și casă de marcat, să încaseze tariful de… însoțitoare! La cât rahat avea ieri pe ea, ar trebui să aibă o Căruță de Noroc… și noi, câte un Sac!
Mirela – E podoabă Mărțișor a noastră, o nestemată! Trebuie un rege de om…
Mirela – Am fost cu nepoțica mea la căsuță. Am vrut să vadă căsuța și să fie o surpriză. Și a fost, dar pentru mine! Prima ei reacție – Ce bine că au și ele căsuța lor! Dorm aici, în fân?! Cine le face curat? Le-am pus împreună mâncare, s-a amuzat de fiecare nume, dar fără să le deranjeze, deși nu mai putea de drag, văzându-le cum dorm la soare.
Doamna Gheruță – Doamna Marilena, așchia nu sare departe de trunchi!
Mirela – Sunt și oameni care se înrudesc prin iubirea de frumos și dorința de armonie, ca mine și ca dvs.. Apoi, luându-și complet gândul de la căsuță, vede un cățel, rasă din aceea, foarte mică. Și mă întreabă – Dar de ce cățelul mai avea un picioruș pe burtică?
Doamna Gheruță – Și ce i-ați spus?
Mirela – I-am spus că are nevoie de el pentru a face pipi. A râs și a zis că e frumos la căsuță!
Martie 2025
Mirela – L-am strigat pe Gri, l-a strigat și nepoțica mea, nu a răspuns. Fetița s-a bucurat să revadă căsuța, dar, simțindu-mi îngrijorarea, s-a îngrijorat și ea. I-am povestit pățaniile lui Gri și cum s-a rezolvat cu bine iar îngrijorarea a devenit încredere.
Doamna Gheruță – Mare Porc!
Mirela – Fiecare, cu rolul și locul său la căsuță. Gri încă nu-și găsește locul, este în creștere. Mufi, Leu sunt stabilitatea, sunt și cei mai primitori! Mărțișor, cu privire de soldat, cea mai curioasă și neînfricată, prima să cerceteze, să vadă ce-i și cum… Gheruța e în spatele ei, cu lăbuța ridicată, dacă ceva nu-i bine?
Doamna Gheruță – Cred că Gheruța e un câștig pentru căsuță! Și viceversa! Acum sunt împăcată că și Gheruța are un cămin și o familie (de pisici).
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
