Iuiu și 37 stăteau pe covor, una lângă cealaltă, privind cărțile de joc – două seturi de cărți – unul cu simbolurile anotimpurilor, regula cerea să fie ghicit anotimpul – altul cu scene din povești celebre, trebuind să numești povestea. Înțelegerea fusese: încă un joc înainte de odihna de după-amiază. În surdină, muzică de pian, pregătind casa pentru tihnă. După zece minute de potrivit pălării, umbrele, de povestit cu vulpi, cu prințese, Iuiu începu o discuție savantă, cu mult mai distractivă! Urmărind pe chipul lui 37 interesul.
Cur. Dacă 37 nu ar fi schițat infim surpriza…
Cur! Accentuă Iuiu, vrând să se facă înțeleasă.
În zadar încercă 37 să-și stăpânească reacția. Iuiu câștigase atenția interlocutoarei sale – din acest moment, vor discuta. 37 izbucni în râs. Iuiu râse – de data aceasta, ridicându-se în picioare:
Cur-cur-cur!
Fără altă apărare, 37 întrebă unde auzise și pe cine.
În parc și la grădiniță. E amuzant! Iuiu râse.
Și ce înseamnă?
Cur!
Nu înțeleg.
Atunci, Iuiu se întoarse, își puse capul între genunchi, privind-o răsturnat pe 37.
A, vrei să spui șezut, o corectă 37, urmărind demonstrația.
Iuiu se balansă de pe un picior pe altul, cu capul în jos: Nu, Cur!
La început, s-a spus culus.
Ba nu, Cur!
Puțin amețită, Iuiu se așeză lângă 37.
Cur-cu-beu! 37 zâmbi.
Iuiu râse.
Cur-te.
Cur!
Cu-ri-o-zi-ta-te.
Curcur…
Curat.
Iuiu o surprinse din nou pe 37, îmbrățișând-o. 37 o sărută pe creștet.
Hai să ne înțelegem, Cur nu este un cuvânt.
Ai zis Cur!
Se bucură de observație, Iuiu.
Curcan. Curechi. Acestea sunt cuvinte.
Cureci, râse Iuiu, apăsând pe lobul urechii lui 37. Cureec?
Curechi. Înseamnă varză.
Cu-ri-er…
Mașină albă!
Curtoazie.
Cuuroooziiiee, încercă Iuiu să țină ritmul..
Cur-toa-zi-e, ce înseamnă?
Înseamnă ceva amuzant, zâmbi Iuiu, înclinând ușor capul.
Înseamnă să nu arăți spatele sau culus, spuse 37, luminând un zâmbet.
Iuiu râse.
Ba arăt!
Animalele arată, ele comunică prin gesturi. Noi, oamenii, avem cuvinte, denumiri.
Iuiu întindea de șosete. I-ar fi plăcut să imite maimuțele.
37 zâmbi: Ne vom juca Mica Sirenă. Ce vrei să fii?
Da! Să fiu prințesa! Ariel! izbucni Iuiu.
Dar știi cum să fii prințesă?
Iuiu privi cartea de joc cu prințese. Deși se mai jucase de-a prințesa, nimeni nu o întrebase dacă știe să fie prințesă.
37 : Prințesele se exprimă în cuvinte. Cuvintele lor sunt frumoase, liniștite ca muzica de pian, istețimea și bunătatea lor îi fac pe oameni să le asculte… Este graiul inimii.
Iuiu șopti, arătând spre o carte: De aceea sunt fericite! 37 o îmbrățișă, eliberând graiul inimii… Iuiu ar fi vrut să crească deodată, în acea zi, dar povestea nu a lăsat-o… Cuvintele lui 37 i se cuibăriseră în inimă, împotriva tuturor cuvintelor fără inimă, în timp ce, înțelesul cuvintelor nerostite ale lui Iuiu îi copleșiseră inima lui 37.
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
