EDITORIALUL DE VINERI – Maria Monica STOICA – Zidul de incintă

Eroii noștri: Ziua Armatei Române

 

În aceste zile, marcate de izbucnirea unui alt focar de război care pune în pericol viețile omenești, năruind ceea ce a construit cultura și civilizația umană pe timp de pace, suntem tot mai îndreptățiți să ne gândim la consecințele grave ale conflictelor interetnice, ale războaielor purtate din motive religioase sau expansioniste, determinate de interese hegemonice. Încălcarea tratatelor de pace și a politicii de neagresiune asupra altor popoare pune in pericol viețile omenești, întipărindu-se dureros în memoria colectivă a lumii, lăsând urme adânci în conștiință. Știm asta încă din antichitate; ne-o spune poetul latin Vergiliu care a dat o definiție cuprinzătoare a războaielor în epopeea „Eneida”: Sunt lacrimae rerum et mentem mortalium tangunt… Fiindcă în curând, pe data de 25 octombrie, în țara noastră se sărbătorește Ziua Armatei Române, se cuvine o succintă rememorare a istoriei noastre. Românii și-au asumat sacrificiul suprem în momentele-cheie care au configurat istoria modernă a țării. Ele sunt înscrise într-o vastă carte a neamului care consemnează numeroase dovezi de eroism ale armatei române în lupta pentru Reîntregirea patriei, pentru dobândirea Independenței și Suveranității: un ideal căruia i-au slujit și eroii căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial. Năzuința spre libertate și unitate națională s-a înfăptuit prin acțiuni diplomatice și militare, dar fiecare izbândă s-a semnat cu jertfa de sânge a ostașilor români aflați în prima linie de front. Pe aceștia i-a susținut moral atașamentul față de glia străbună, de familie, credința în Dumnezeu și dorința de a trăi într-o țară liberă, stăpână pe destinul ei, sub auspiciile păcii care face posibil progresul.

În cel de-al Doilea Război Mondial, conflagrație sângeroasă care a cuprins 72 de state și 80% din populația lumii, România și-a adus o dureroasă contribuție, participând din anul 1941 de partea Axei, că aliat al Germaniei, iar după 23 august 1944 de partea Aliaților, alături de Uniunea Sovietică. Sacrificiile umane și materiale ale României în cel de-al Doilea Război Mondial sunt impresionante. S-au scris cărți, s-au făcut filme, dar ele nu pot acoperi amploarea prețului plătit. În ciuda dotării modeste a armatei, a insuficientei instruiri, a lipsei de hrană, îmbrăcăminte, muniție de război, Armata Română a luptat eroic, plătind cel mai greu tribut de război, cuantificat în numeroasele vieți omeneșt lăsate jertfă pe front. Nu există familie în România care să nu fi trăit drama războiului, așa cum a fost el atunci… Stau mărturie, ca un perpetuu Memento, Monumentele Eroilor, înălțate pe teritoriul patriei sau în afara granițelor ei. Ne amintesc de teribila conflagrație și poeții: „De la Prut până la Don,/ Prin Crimeea, mai nainte,/ Tânăr grâu peste morminte,/ Ierburi mari peste beton./ De la Mureș pân’ la Tatra,/ De la Cluj la Debrețin,/ Șesuri mari de grâu senin,/ Ierburi peste toată piatra./ Arde rodul proaspăt, pline,/ Patru zări împărătești./ Grâule, din cine crești?/ Iarbă, cine plânge-n tine?” … – (Radu Gyr –  „De la Prut până la Don”)

În semn de omagiu pentru Eroii care au participat la luptele pentru dobândirea libertății și suveranității naționale, printr-un decret emis în anul 1959, s-a hotărât ca în România ziua de 25 octombrie să fie dedicată Armatei Române, sărbătorind data când a fost eliberată ultima brazdă de pământ românesc. „În urmă cu 78 de ani, după lupte grele purtate în cadrul unor operațiuni militare de amploare, trupele Armatei a IV-a Române eliberau la granița de N-V a țării ultima localitate românească aflată sub ocupația ungaro-germană. Victoria a fost marcată în această zi istorică prin arborarea drapelului românesc deasupra primăriei orașului Carei, de către ostașii Regimentelor 34 și 40 din Divizia 9 Infanterie Mărășești din cadrul Corpului 6 al Armatei, participanți direcți la confruntările acerbe din zona de operațiuni„… — aflăm de pe site-ul Arhivelor Militare Naționale Române. Se știe că după întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și a aliaților ei, la 23 august 1944, un obiectiv prioritar pentru Armata Română a fost recuperarea Ardealului de Nord: Nord-Vestul Transilvaniei, pierdut în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940. După izbucnirea luptelor armate pe teritoriul Transilvaniei, pe data de 8 septembrie 1944 a fost eliberat primul oraș românesc, Sfântu Gheorghe. Trupele române au obținut o serie de victorii împotriva unităților germano-maghiare, cu eliberarea orașului Târgu Mureș la 28 septembrie, a Clujului la 11 octombrie, a Oradei, la 12 octombrie, fapt care a dus la regruparea forțelor adverse în jurul Sătmarului, unde exista un puternic aliniament defensiv al inamicului. De pe același site, aflăm: „În 21 octombrie 1944 Corpurile 2 și 6 ale Armatei a IV-a a României au inițiat atacuri asupra posturilor defensive maghiaro-germane. S-a dispus purtarea loviturii principale cu Corpul 6 Armată: diviziile 3 și 6 Infanterie și 1 Vânători de Munte, având între ele o grupare de legătură: Corpul 2 Armată, cu diviziile 20 Infanterie și 8 Cavalerie. Lupta s-a desfășurat în trei etape. Prima, între 9-11 octombrie, când se declanșează ofensiva pe un front de 70 km (pe linia Târgu Mureș-Turda, la vest de Someșul Mic, duce la eliberarea Clujului, pe 11 octombrie. A doua etapă: 14-20 octombrie Armata a IV-a înaintează pe Poarta Someșului, rupând linia de apărare inamică de pe culmile muntoase Lăpuș, Mezeș, Făget, până la V de Munții Apuseni. Divizia 2 Vânători de Munte a înaintat pe linia Huedin, Ciucea, Aleșd, pe Valea Crișului Repede, la 18 octombrie trecând frontiera româno-maghiară. În cea de-a treia etapă: 21-28 octombrie, s-a realizat eliberarea completă a teritoriului național de sub ocupația horthystă. Ofensiva s-a.reluat în dimineața zilei de 22 octombrie cu Corpul 6 Armată pe direcția Sărmășag, Carei și Corpul 2 Armată pe direcția Balting, Bighiș. Pentru eliberarea orașelor Carei și Satu Mare, comandantul Armatei a IV-a, generalul Gheorghe Avramescu, hotărăște manevra de învăluire. Corpul 6 Armată, compus din Diviziile 18 și 21 Infanterie, întărite cu blindate atacă inamicul și eliberează orașul Carei in noaptea de 24/25 octombrie. Trupele române au continuat ofensiva și în dimineața zilei de 25 octombrie la frontiera româno-maghiară, satul Urziceni. În documentele operative se arată cum ostașii români, cu lacrimi în ochi, s-au aplecat și au sărutat pământul țării. În același timp, trupele de aripa dreaptă a Armatei a IV-a purtau lupte in zona S-V, a orașului Satu-Mare. Dezvoltând ofensiva, eliberează orașul și trec frontiera româno-maghiară. Au fost 17 zile de luptă înverșunată împotriva unui inamic puternic și superior în mijloace tehnice. Însuflețiți de un înalt patriotism, ostașii Armatei a IV-a au străbătut prin lupte neîntrerupte peste 200 km, de pe malurile Mureșului, până la Carei și Satu-Mare. La 25 octombrie 1944, prin jertfa militarilor români, Transilvania era eliberată și efectele Dictatului de la Viena înlăturate.

În Ordinul de zi al comandantului Armatei a IV-a, generalul Gheorghe Avramescu se adresa astfel: „La chemarea țării pentru dezrobirea Ardealului Sfânt, rupt prin Dictatul de la Viena, ați răspuns cu însuflețire și cu credință în izbânda dreptății poporului nostru. Tineri și bătrâni ați pornit spre hotarele sfinte ale patriei și cu piepturile voastre ați făcut zăgaz neînfricat dușmanilor care voiau să ajungă la Carpați. {…} Zdrobit de focul năprasnic al artileriei și de necontenitele voastre asalturi, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump. {…}, eliberând astfel ultima palmă din pământul sfânt al Patriei. Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmașii și numele lor va fi înscris în Cartea de Aur a poporului român. Luând pildă de la cei care au pus Patria mai presus decât viața, continuăm lupta.” La realizarea acestui act istoric pe care îl celebrăm la data de 25 octombrie, Armata Română a participat cu 275.000 de militari. Pierderile consemnate după 1 septembrie 1944 s-au ridicat la 50.000 de ostași români morți, răniți, dispăruți (numai la Oarba de Mureș au pierit 11.000 de ostași), in timp ce inamicii au pierdut 21.000 de militari — un adversar cu bogată experiență de război. Trupele române au străbătut 4 masive muntoase, au forțat 5 cursuri de apă și au eliberat 872 de localități. Corpul aerian român a executat 990 de misiuni cu 2.420 de ieșiri avioane, lansând 941 de bombe. Aviatorii români au doborât 40 de avioane inamice și au distrus importante tehnici de luptă.

Refacerea integrității de stat a României a fost sărbătorită de toți românii. Aflăm din Ordinul de zi al comandantului Diviziei 9 Infanterie, generalul Costin Ionașcu:  „Înainte de a vă spune cuvântul meu de profundă mulțumire, de recunoștință pentru mărețele voastre fapte de arme, să ne reculegem cu gândul și cu sufletul plin de durere, să îngenunchem la mormintele camarazilor noștri căzuți în lupta grea și sfântă, presărând cu trupurile lor plaiurile și munții Ardealului, stropind pământul cu nobilul lor sânge. Un gând de recunoștință și pentru cei de acasă, care sunt văduviți de cei căzuți. {…} Ofițeri, subofițeri și soldați, infanteriști, artileriști, călăreți, v-ați înfrățit în luptă. Voi nu v-ați speriat de numeroasele jertfe, începând cu dealul Sângeorgiului și până la Careii Mari. {…} Marșurile de peste dealuri, pe drumuri desfundate… prin câmpuri de mine care pândesc la fiecare pas vor rămâne exemple {…}. Fiecare nume înseamnă un șir întreg de jertfe, un șir de eroi. Marșurile lungi și atacuri date ziua și noaptea, cu toate privațiunile, prin noroi și ploaie, au răsturnat frontiera de la Cojana, unde populația română v-a ieșit înainte cu flori, roade, dar și cu lacrimi de durere adunată, cu lacrimi de bucurie. {…} Vă mulțumesc, bravii mei ostași, pentru jertfele voastre mărețe, pe care le-am urmărit și le cunosc, stând în mijlocul vostru.” – Dat în Careii Mari astăzi, 25 octombrie 1944

   Rememorăm actele de vitejie ale Armatei Române înfăptuite pentru o cauză dreaptă, cu gândul la suferințele inimaginabile trăite de înaintași. Fie ca istoria secolului trecut să transmită tuturor popoarelor dorința de pace și neagresiune, prin lupta purtată la masa tratativelor, cu respectul față de ființa umană și noblețea înfăptuirilor sale!

 

Maria Monica STOICA este absolventă a Facultății de Limba și Literatura Română, Universitatea Bucureşti, autor de lucrări din domeniul criticii și istoriei literare, de volume de poezie, proză, teatru, literatură pentru copii și membră a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni…