Perspectiva
,,Într-un fel va vedea lumea un maistru trimis la specializare în Japonia; într-un altul, cel care a stat în secție’’, spunea soțul meu englez, Paul. De aceea, ca director de companii siderurgice englezești (GKN și British Steel), irlandeze (în Cork), velșe (ASW), Paul își trimisese personalul la specializare în Japonia, în Germania sau în alte țări de unde provenea tehnologia cu care lucrau. The Duke of Edinburgh award și vizitele Prințului (pe atunci) Charles, sponsorizarea unicului muzeu al științei și tehnologiei ,,Techniquest’’ din Cardiff, Țara Galilor, vizitele de elevi la uzina care producea mașinile ,,Jaguar‘’ (favoritele lui), proiecte cu Centrul de inginerie al Țării Galilor, al cărui președinte era, consilier / adviser pentru Business School și School of Engineering, Paul era conștient că toate acestea contau pentru formarea individului. Un angajat specializat era mai mult decât o resursă umană, era un adevărat capital.
Este bine să vezi lucrurile și dintr-o altă perspectivă. Cum oamenii sunt cel mai important atú al unei afaceri, ei trebuiesc educați pragmatic. Experiența nu se capătă dintr-o carte citită în facultate, ci în secție, cu ceilalți specialiști. Hands on… Văzut și făcut… Este bine ca viitorul să ne găsească pregătiți.
Fetei mele, care lucrează în Finanțe (singura femeie într-o echipă managerială de bărbați mai în vârstă decât ea), firma i-a schimbat mașina cu o Tesla de ultimă oră. De pe o zi pe alta, nu numai că a trebuit să învețe să o conducă, ci să facă totul (alimentarea, fondul sonor, camerele, programarea ecranului din centrul mașinii, pornirea, oprirea, climatizarea) printr-un app. Cum este un pic de nerd, s-a pus manos a obra și, în câteva zile, îi știa toate secretele mașinii. Now the car is singing and dancing și se răcește înainte de a te duce la ea, în parcare. ,,Ni se impune să avem electric cars only by 2030’’, declară Kat, emfatic. ,,Might as well be prepared for that.‘’ No hay otro remedio.
Mult mai convenționali decât copiii noștri, nu investim în crypto currency și nici nu suntem plătiți în acțiuni. Avem nevoie de mai mult timp ca să lucrăm un app. Unii dintre noi probabil renunță din start. Născuți și crescuți cu ultima tehnologie la dispoziție, copiii noștri (pe care ni i-am dorit isteți și cărora le-am creat pârghiile pentru a avea succes, într-o lume în continuă schimbare) ne-au luat-o înainte. Nu au răbdare. It’s now or never. Se specializează. Învață continuu. Sunt pragmatici, nu idealiști.
În vechea siderurgie britanică exista un chant pe care îl fredonau cei care erau promovați ca maiștri. Renumiți pentru a fi direcți, se suiau deasupra lanțului trofic. Chiar și atunci însă, cei buni contau, nu funcția lor, abilitatea și experiența, deschiderea spre nou… Perspectiva unuia este însă dictată de normele societății, de propria educație, de condițiile sociale și materiale și chiar de existența dorinței de a te reinventa. Înseamnă să ieși din zona de confort și să accepți că schimbarea este singura constantă în viață, chiar dacă este percepută de unii ca abandon. ,.Ceea ce ne împinge către o schimbare personală este în primul rând suferința, disconfortul, insatisfacția față de noi înșine. Demersurile încep după o criză personală. Energiile blocate până atunci se eliberează și devin mai receptive față de o viață mai bună’’, afirma Jacques Salome.
După ce a cumpărat Rouge Steel în Dearbourne (prima fabrică din lume care produsese mașini) în 2004, Alexey Mordashov, oligarhul rus, președinte și principal acționar al companiei Severstal, a cărui avere este estimată la 28,6 miliarde de dolari, afirma că provocarea cea mai mare a fost cultura corporativă din SUA, mult mai decisivă în relațiile dintre directorii executivi și restul forței de muncă, decât în Rusia. Soțul meu, care lucrase 6 ani cu Severstal și Alexey, a fost numit director executiv în Rouge Steel. Scandalizate, oarecum, sindicatele au încercat să procedeze ca, odinioară, cele din Marea Britanie. Dar Paul, lup cu experiență, a lucrat cu ceilalți directori la relațiile laborale. În Allied Steel and Wire în Cardiff, ridicase productivitatea cu 660% și lansase compania la Bursa de Valori. În America, preciza ,,Metal Bulletin”, Paul ,,ciufulise ceva pene’’, adică îi cam deranjase pe unii, dar și aici ridicase productivitatea. Ciudat cum, deși proveneau din culturi vorbitoare de aceeași limbă (engleza), intraseră în conflict datorită clash-ului de opinie. How to move forward. Deși Paul îl prevenise pe Alexey că nu aveau logistica necesară, iar forța de muncă era mult mai scumpă decât în Rusia, acesta se încăpățânase să își împlinească visul de a avea oțel multinațional produs în America. În final, încetinirea cererii de oțel made in the USA făcuse ca fabrica să se închidă.
Perspectiva vine din experiențele pe care le trăim. Interpretă fiind la Protocol, în Combinat, l-am auzit pe un foarte important director spunând că nu aveam nevoie de marketing, când chinezii ne luau oțelul de la poartă. Am văzut directori de oțelării ca Sidex și Călărași, pe cei de la fabricile de tractoare și automobile, la coadă la Guvern pentru restructurare, pe vremea când eram interpretă pentru IMC Consulting, PHARE și BIRD. Am văzut cu câtă relaxare s-a renunțat la industriile home grown din România, uitând ușor că nu poți să distribui bunăstarea, dacă nu o produci. Altfel devii o societate bazată pe credite și împrumuturi, care eventual va colapsa.
Nici turismul nu a avut o soartă mai bună. Deși existau perspective uriașe pentru turismul românesc, nu s-a investit pentru a aduce profit pe termen lung. De Peleș și întregul complex arhitectural de la Economat și Furnica s-a ales praful. Între Ministerul Culturii care abia acum consideră soluții pe termen scurt cu o firmă non patrimoniu din Ploiești și lipsa de interes a proprietarilor acestora (just a quick buck pe biletele de la intrare și pe cărțile publicate, până când etajul se va prăbuși peste parter), ezitarea aceasta care datează de prin 2000 (când zidurile erau deja sprijinite cu bârne care nu dădeau bine în poze) va duce la prăbușirea nu numai a unui patrimoniu care ar fi trebuit să fie făcut UNESCO imediat după Revoluție, ci a unei întregi istorii de trecute vieți de Regine și domnițe. Lasă că ne rămân chiolhanurile și bieții urși, care, dacă nu sunt puși într-o rezervație, vor deveni carne de glonț, transformată în fripturi și cârnați în restaurante al căror nume este mai greu de pronunțat de către străini. „Bucegi’’, de pildă… Unde ești tu, Charley Ottley, cu Wild România ta?
Recent, fiului nostru, un alt Paul, antreprenor de mic, i s-a cerut să vorbească în fața a 700 de licențiați ai Facultății de Business din Cardiff, în ziua în care aceștia își primeau diplomele de absolvenți. El însuși fost student acolo, Paul consideră că nu literatura digitală de specialitate și cursurile trunchiate de Covid au fost cele care i-au definit cariera, ci perspectiva. Văzut astfel, succesul lui este rezultatul ambiției și al cutezanței. Covidul a închis multe afaceri și a schimbat vieți. Determinarea, reclamele pe propriul website, TikTok , Instagram și Facebook, brand-urile vândute în toată lumea, pentru că el și angajații lui – și ei studenți la Business School – vorbesc limbi străine și înțeleg marketing-ul de produs în retail, găsirea nișelor și căutarea de soluții în locul renunțării sunt cheia acestui succes.
Viitorul este al celor care vor nu numai să înțeleagă schimbarea, ci să o și inițieze. Doers, not talkers.
În poză: fiul nostru la 17 ani, când și-a început propria afacere. He has come a long way since.
Iuliana RICH, „târgovișteancă în suflet și în gând”, a fost elevă și profesoară de engleză la liceele „Ienăchiță Văcărescu” și „Constantin Carabella”, trăiește de mulți ani în Țara Galilor, de unde, ca profesoară, interpretă și traducătoare, a adus programele educaționale Erasmus cu Guvernul Velș, la Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
