EDITORIALUL DE MIERCURI – Iuliana RICH – Târgovișteni în suflet și în gând

Toate la timpul lor

   Când suntem tineri, credem că ne-am născut învingători. Din fașă știm ce vrem. The world is our oyster. Nu ne pasă nici de pericole, nici de ,,I told you so’’ și mergem înainte, în credința că energia și curajul nebunesc caracteristic tinereții noastre ne vor garanta reușita.  Uităm că nu suntem nici nemuritori și nici măcar invincibili. A fi tânăr înseamnă să crezi în propriile puteri, să nu abandonezi cursa și să vâslești ca Ivan Patzaichin, cu o pagaie ruptă. Tinerețea este nebunie curată.

   În procesul devenirii, nu facem o pauză ca să fim. Vrem să ne transformăm într-o ființă supranaturală, care le duce pe toate. O mamă eroină care deși are un top job, seara prepară o cină excelentă pentru toată familia și apoi se duce la culcare într-o lenjerie de la ,.Victoria’s secret’’. Fata lui cutare a moștenit compania părinților, o alta se îmbracă după ultimele țipete ale modei, iar cea mai bougie șofează o mașină cu motor v8 de 4l, de ultimă generație. Când îl ambalează, se uită toată strada, pentru că acesta este simbolul suprem al succesului.

   Tinerețea nu trebuie privită ca o vârstă, ci ca o intensitate a trăirilor. ,,Taina fundamentată a tinereţii nu stă în puterea de a făptui orice, ci în puterea credinţei că poţi făptui orice’’, scrie Mihaela Vlad, elevă la liceul ,,Pedru Zadnipru” din Chișinău, la un concurs de eseuri organizat de Biblioteca ,,Transilvania’’. ,,De fapt, cele mai grele lupte pe care le ducem sunt acelea care se dau între patru pereţi, cu noi înşine. Acolo, suntem pe rând, victime şi călăi şi probabil că tot acolo, cea mai dură judecată este cea pe care ne-o facem singuri. Noi tinerii, ne adresăm mii de întrebări şi suntem nevoiţi să căutăm singuri răspunsuri la ele‘’, mărturisește o altă elevă a aceluiași liceu, Evelina Petrovici. Pentru ea, tinerețea este o flacără care arde continuu și o călătorie în timp.

   În urmă cu câteva săptămâni, aflată în centrul Brașovului, am avut o conversație plină de tâlc cu fata directorului liceului ,,Andrei Șaguna’’. În clasa a zecea, tânăra mi-a vorbit foarte articulat despre ceea ce o inspiră cu adevărat și proiectele ei de viitor. Înconjurată de eleve venite la o cafea și o corectură de eseu în grup, am vorbit despre viață și idealuri.

   Mi-aduc aminte de pasul meu hotărât și de deux-pièces-ul subțire, de culoarea untului           (cusut de mama, ca să îmi poarte noroc), în care am pășit pentru prima dată în aula mare a Facultății de inginerie chimică din Polizu, printre sute de studenți, de entuziasmul meu de inginer chimist, interpretă și traducătoare la Combinat, de nopțile nedormite, petrecute traducând lucrări de specialitate. Fiecare zi era diferită, fiecare delegație care venea la Combinat oferea o experiență lingvistică și de afaceri unică.

   Când ești tânăr, ai memorie bună și înveți rapid. Life was far from boring, iar eu mă specializam în terminologia producerii oțelului și a produselor derivate din el, din mers. Industria de utilaje, industria de mașini, oțel laminat, forjări de piese pentru Renault, termometre pentru cuptorul electric, căptușeli refractare de la AK- ALEV, role de carbură de la SANDVIK și împrumuturi de la bănci internaționale…  Cum Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă, renășteam ca pasărea Phoenix din propria cenușă, pentru că aveam un har: interpretariatul, care mi se potrivea ca o mănușă (cum spune adesea soțul meu englez, directorul de decizie al celui mai mare combinat de oțel din Țara Galilor, cotat la Bursa de valori).

   Ca să dai randamentul scontat, trebuie să adaugi ingredientele necesare: curaj, motivație, ore nedormite traducând pentru simpozioanele internaționale, nopți albe petrecute în conversații unde nu se ajungea la un comun acord decât prin argumentări clare și bazate pe experiență. Am crescut ca fiică a Combinatului și am luat ce era mai bun de la toți cei cu care am lucrat. Eram o echipă de succes. Mai mult, existau oameni competenți, patrioți, devotați meseriei lor. Oțelul le consuma viețile, pentru că flacăra din cuptorul electric se afla și în sufletele muncitorilor din secție, ale inginerilor și ale directorilor tehnici și de producție. Juriștii, echipa de cercetare, cea de marketing, directorii de la aprovizionare și export, toți lucrau pentru binele comun. Erau creativi și găseau soluții și, mai ales, erau mândri că aparțineau unei întreprinderi care livra oțel și produse derivate din el, în toată lumea. Success breeds success pentru că pe noi, cei mai tineri, ne inspirau să vrem mai mult, să putem mai mult. Stăruința, alegerea unui țel și constanța efortului în sine, într-o lume în continuă schimbare, sunt definiția succesului. ,,Orice lucru are clipa lui prielnică și este vreme pentru toate îndeletnicirile de sub cer: vreme este să te naști și vreme este să mori, vreme este să sădești și vreme este să smulgi ceea ce ai sădit, vreme este să îmbrățișezi și vreme este să fugi de îmbrățișări, vreme este să agonisești și vreme este să prăpădești”, mărturisește aproape biblic Gala Galaction în ,,Cartea ecleziastului”.

   Pasul îți este sprinten la tinerețe. Nu ai cunoscut încă adevăratele dureri și oricum te resetezi pe parcurs. Tinerețea este o stare de spirit, pentru că în anii aceia cei mai formativi realizezi că numai o dată ai șansa de a deveni varianta ta cea mai bună.

Iuliana  RICH, „târgovișteancă în suflet și în gând”, a fost elevă și profesoară de engleză la liceele „Ienăchiță Văcărescu” și „Constantin Carabella”, trăiește de mulți ani în Țara Galilor, de unde, ca profesoară, interpretă și traducătoare, a adus programele educaționale Erasmus cu Guvernul Velș, la Târgoviște…