Relația cauză-efect
Soțul meu spune că legile mecanicii guvernează nu numai științele, ci și viața de zi cu zi. No action, no reaction. Evenimentele apar ca urmare a unei reacții în lanț de cauze și efecte. Un catalizator sau o persoană care are această calitate (a doer) va face ca lucrurile să se întâmple. Nu este suficient numai să îți dorești ceva; trebuie să acționezi. Atitudinea celui aflat la restriște declanșează o reacție în lanț. Cauzele menționate sunt multe: o copilărie nefericită, un părinte dificil, un șef impulsiv sau un job nesigur. Motivele sunt percepute de unii, ca fiind, în marea lor majoritate, din vina altora. Alții, indiferent de specie, își schimbă destinul.
Pisoiul adoptat de fata noastră acum vreun an, nu mai este callejero. „Bagabontul” are o căsuță afară, special cumpărată pentru el, dar și-a depășit condiția. Acum poartă medalion cu numele proprietarei lui și numărul ei de telefon, în caz că se pierde. Doarme pe cuptorul cu microunde, în pătuț, în coridor sau în bucătărie, în coșulețul său pufos, din care numai capul i se vede. Gaston este un pisoi tabby burgeois, cu personalitate, care nu mai mănâncă orișice și ne aduce, ca ofrandă, șoricei sau vrăbiuțe. Eu, care am oroare de șoareci, am lăsat-o pe Kati, de dimineață, să ne descotorosească de cadou. Kati, în schimb, i-a făcut o cruce din carton cu staniol pe care a scris R.I.P. Rest in peace. Efectul? Cel scontat.
Oportunitatea este o bună cauză pentru acțiune. Percepția este importantă, doi oameni se pot confrunta cu aceeași situație, dar o percep diferit, datorită convingerilor, valorilor și experiențelor lor anterioare. Acțiunea căpătă o natură subiectivă. Pentru că părinții noștri studiaseră rusa și franceza la școală, ne-au încurajat pe mine și pe fratele meu să învățăm engleza de mici. Tata ne cumpăra cărți bilingve și dicționare. Dicția, cultivată de noi și de tata, care ne pregătea să recităm și să prezentăm spectacole pe scenele din Târgoviște, a fost și ea efectul nenumăratelor ore de practică și repetiție.
Chiar și cea mai mică decizie sau cel mai neînsemnat eveniment poate declanșa o reacție în lanț, care duce la rezultate semnificative. Totul se întâmplă dintr-un motiv, conform acestui punct de vedere, dar motivele pot fi complicate și interconectate, adesea dincolo de înțelegerea noastră imediată. The butterfly effect. Nevoia este o altă cauză primordială. Nicolae Grigorescu, copil fiind, picta iconițe și le vindea de pe hăinuța lui, la obor, ca să poată cumpăra mâncare pentru el, frații și mama lui, o femeie văduvă cu șapte copii, foarte săracă. ,,Cu acul ne-a crescut biata mamă’’, mărturisește pictorul. ,,Și o dată n-am auzit-o plângându-se or blestemând ori spunând vreo vorbă rea. S-a trudit, sărăcuța de ea, ș-a învățat singură să citească și să scrie, ca să ne poată învăța și pe noi puțină carte.” Cea mai fericită zi din viața copilului acela nevinovat a fost când i-a dat mamei, cei zece sorcoveți făcuți pe icoanele pictate de el: ,,Eram mare, aduceam parale în casă… Cine mai era ca mine!‘’
Întrebarea dacă totul se întâmplă dintr-un motiv se adâncește în misterele cosmice și locul nostru în ele. Ea abordează întrebări existențiale referitoare la natura realității, sensul vieții și existența unei puteri superioare sau a ordinii cosmice. Care este menirea noastră pe Pământ? Și mai important, care este cotitura, acel turning point care ne face să ne luăm soarta în propriile mâini? Care este intriga și ce rol avem noi în ea? Ce alegeri facem? Sunt consecințele acestor alegeri, inevitabile? Avem control asupra alegerilor noastre?
Conceptul de liber arbitru adaugă o dimensiune interesantă. Faptul că totul se întâmplă dintr-un motiv implică o predeterminare a alegerilor noastre. În timp ce circumstanțele externe pot fi influențate de o putere superioară, indivizii au capacitatea de a face alegeri și de a-și modela propriile destine. ,,Oamenii superficiali cred în noroc’’, scria Ralph Waldorf Emerson. ,,Oamenii puternici cred în cauză și efect’’. În zilele noastre, s-au relaxat regulile și nu există nicio strategie pentru a opri o cădere morală și intelectuală în pantă. Societatea pregătește descurcăreți, nu capabili, fofiliști, nu pricepuți, ,,merge și așa”.
Unii elevi nu mai învață deloc, pentru că nu au chef. Ce pot să le facă profesorii? Not much. La noi nu se lasă repetenți, elevii au drepturi, dar nu și obligații, școala devine un loc unde să fii el chulito de la clase, încălțat în Jordans scumpi și cu Rolex la mână, sau o divă cu unghii lungi, inele pe toate degetele și geacă de brand. Chiar și unii dintre elevii din deprived areas (zone sărace) nu vor să coopereze. De când cu Covid-ul, care s-a prelungit până spre 2023 cu vaccinuri despre ale căror efecte nu știm mare lucru, la unele școli britanice, elevii au Mindful Monday, când dansează pe ritmuri contemporane proiectate pe dispozitive care înlocuiesc profesorii buni (prea scumpi, chipurile), cei mici colorează și toți fac yoga sau Not so much work Friday, când au trudit intelectual prea mult în cele trei zile de la mijlocul săptămânii și acum se odihnesc, în așteptarea weekendului. Haos? I think so.
Guvernele trecute, care au privatizat industrii, rețelele de transport și chiar poșta, au distrus the competitive edge. Important e că participă. Unde sunt inovația, competiția? Drept consecință, multe companii britanice de oțel și-au încetat activitatea sau au fost cumpărate de mastodonți internaționali care își protejează propria economie. Mineritul,care a făcut din Cardiff, în timpul Revoluției industriale, cel mai bogat oraș din lume, nu se mai practică de mult. Nici Jaguare, nici avioane și nici trenuri din oțel și aluminiu britanic nu se mai produc în situ. Aproape de noi se asamblează trenuri moderne care să deservească the Welsh Valleys, din vagoane venite din lumea hispanică. Autobuzele sunt inscripționate și în poloneză, iar British Steel nu mai este nici măcar o umbră a ceea ce fusese odinioară. A shadow of its former self. Ca să supraviețuiască, în 2011 British Airways a fuzionat cu sora sa spaniolă Iberia, într-o nouă companie: International Airline Group, cu acțiuni la ambele burse de valori. Poștașii vin și nu vin, pentru că s-au împuținat.
„Ca să distribui bunăstarea, trebuie mai întâi să o generezi’’, spune soțul meu. Altfel cum poți plăti profesorii, doctorii, asistentele, lucrătorii de la Primărie, secretarii, femeile de serviciu? O industrie lucrativă generează venit; mai mult, pentru că ea produce, liceele și universitățile locale vor avea cursuri vocaționale nu numai pentru frizeri și coafeze (cum sunt percepute la Târgoviște) ci și pentru ingineri, economiști, designeri și oameni de afaceri. Cursuri acreditate național și internațional, recunoscute de firme din Vest care au reprezentanțe în România sau în Vest…
Constat cu stupoare că admirația de dinainte de Brexit pentru Marea Britanie a început să pălească. Forget Erasmus și alte avantaje, precum cursuri, slujbe sau bani… Mă întreb ce se va întâmpla dacă Frexit-ul va avea loc sau alte țări comunitare ies și ele? Dacă liderii altor țări organizează un referendum sau, pur și simplu, vor să își protejeze industria, economia sau proprii lor cetățeni, să devină carne de tun în războiul din Ucraina? Nu sunt nici pe departe fan al lui Putin și nici al lui Trump, dar tare încurcate sunt legăturile cu Uniunea Europeană. Avem cu ei o relație de love-hate. Cât ne dau, ne „fată iepele”, când nu, ne „mor mânjii”. Pentru că România nu s-a aliniat la piața în euro, a evitat inflația și problemele economice din Spania de după 2002. Cu toate astea, proprietăți și mașini se vând în euro, deși majoritatea salariaților sunt plătiți în lei în România.
Educația începe de la o vârstă fragedă. Extrapolată la nivel de societate, lipsa setei de cunoaștere, de a citi o carte, de a trage propriile concluzii, în loc de a îi copia pe alții sau de a folosi AI-ul, conduc la un eșec colectiv. Dacă le-ar fi stimulată imaginația, dacă ar fi inspirați, poate studenții noștri ar merge la o universitate locală, acreditată și recunoscută național și internațional. Forța de muncă calificată ar rămâne în oraș, nu ar mai pleca din țară. Unii dintre meseriașii pricepuți ar construi spitale, iar personalul medical calificat ar lucra în ele. Liceele profesionale ar trimite instalatori, strungari și mecanici în industrie și pentru prestări de servicii. Cu atâtea ramificații internaționale, exodul de copii și nepoți plecați la studii sau slujbe în alte țări, spre o viață mai bună va continua, însă be careful what you wish for. Iarba pare întotdeauna mai verde de partea cealaltă a dealului.
Iuliana RICH, „târgovișteancă în suflet și în gând”, a fost elevă și profesoară de engleză la liceele „Ienăchiță Văcărescu” și „Constantin Carabella”, trăiește de mulți ani în Țara Galilor, de unde, ca profesoară, interpretă și traducătoare, a adus programele educaționale Erasmus cu Guvernul Velș, la Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
