EDITORIALUL DE MIERCURI – Iuliana RICH – Târgovișteni în suflet și în gând

Frumusețea  

   ,,Am fotografiat femei din toată lumea. Din Afganistan până în Statele Unite, din Etiopia până în România, am surprins frumusețea lumii.” Fotografă, influencer și blogger, Mihaela Noroc a surprins femei în porturi tradiționale, în costume de nuntă, chiar și în comunități izolate, în triburi îndepărtate. Porturile acelor femei, minunatele rochii lucrate de ele înseși sau de mame, bunici și străbunici, sunt, de facto, picături din oceanul care scaldă și cerne aparențele și lasă în urmă, esența. Mihaela a publicat ,,Atlasul frumuseții’’, la care adaugă mereu noi pagini, cu veritabile simboluri identitare ale comunităților care, toate, au un numitor comun: femeia. Femeia tânără, neprihănită, femeia mamă, femeia cu chip rebel, femeia zeiță, femeia cu chip de înger, femeia stâlpul vieții….

   Chiar în condiții extrem de grele (război, izolare, sărăcie, foamete), frântura aceea de frumusețe de pe chipul nobil al femeilor pe care le fotografiază ne hipnotizează, pentru că știm (nu numai pentru că suntem femei), că frumusețea vine din interior. Și nu spun asta pentru că sunt o femeie urâtă. Cu atâta presiune din partea rețelelor de socializare și a mass mediei, învățăm să ne reevaluăm și să ne ducem până la capăt rolul care ne-a fost hărăzit de Dumnezeu și de părinții noștri. Ne căutăm rădăcinile și rostul.

   Acum două săptămâni, la târgul care se înșira pe Aleea Peleșului, multe doamne își cumpărau ii și brâuri  tradiționale, bundițe de piele și blană, legate bine (care culmea e că se vând la același preț pentru care mi le-a cumpărat mie, Paul, cu mulți ani în urmă). Botoșei (cum le spune Kati, fata noastră) de blană, șosete de lână cusute cu dragoste, toate semne ale unei culturi care nu trebuie lăsată să dispară pentru că reprezintă identitatea noastră… Un chip nu este numai un obiect al frumuseții (judecat după standarde europene, asiatice sau internaționale), ci expresia sufletului celei care îl are.

   Când lucram ca inginer și interpretă la Protocolul Combinatului, mama, profesoară și un pic de matchmaker (ca orice mamă), își asumase rolul de a mă îmbrăca, de a asorta culorile pe care le purtam și de a-mi coase fuste și tricota flanele, pentru că mă iubea. Ceea ce purtam era simbolul dragostei mamei mele. Deux-pieces-urile le cumpăram de la Casa de modă de la Ploiești, unde nașa mea era contabilă. Lucrau pentru Pierre Cardin, Dior, Armani. Eram oarecum în bani, pentru că stăteam cu mama și, deși plăteam dările, ca ingineră la Combinat, câștigam mai mult decât părinții mei, profesori cu gradul 1 și peste treizeci de ani de vechime în învățământ.

   Da, hainele îl fac pe om în măsura în care ele exprimă personalitatea ta, atitudinea cu care te prezinți lumii, persoana care ești. La fel și un parfum. ,,Which I Shall I be today?” Atâtea nuanțe, atâtea credințe…

   Eram tânără și plină de motivație, ambiție și idealuri, interpretă la simpozioane și conferințe internaționale. Might as well look the part.  De-a lungul anilor învățăm să ne iubim așa cum suntem, pentru că noi suntem cele care învățăm carte și ne construim o carieră, dar și cele care devenim mame, avem grijă de familie, de casă, ba chiar mai ajungem (cum odios li se pare unora) la cratiță, când gătim pentru cei dragi. After all, Crăciunul se petrece cel mai bine în familie. Cu generozitate, bunătate și răbdare… Femeia mamă și bunică sunt liantul casei, țin împreună generații și cultivă valori în sufletul celor tineri.

   Frumusețea nu este numai un chip sau un ideal, ci tot ce proiectăm în exterior: atitudine, perseverență, agerime, voință, determinare, ajutorul oferit celor la nevoie, grija pentru ceilalți, gesturile de zi cu zi. Este expunerea necondiționată a sufletului tău la toate grijile de iubită, soție, mamă, bunică, străbunică. Sigur că trebuie să arătăm bine, din respect pentru noi însene. Lumea are însă nevoie de luciditate, normalitate și echilibru. Frumusețea trebuie să salveze lumea, pentru că se reflectă în artă, în literatură, filosofie, în invenții, spectacole, filme. Este o manifestare a binelui. Trebuie să ne ridicăm la înălțimea darurilor primite, fie ele fizice, fie intelectuale. Să le folosim pentru a face bine.

   Omenirea însă are, ceea ce numea Gabriel Liiceanu, umbra ticăloșiei ei statistice. ,,Dacă  am putea măsura cât de mare este suprafața socială a iradierii celor care au adunat în ființa lor un capital de frumusețe, atunci am putea afla și ce șanse are lumea aceea să țină. Am putea afla dacă ea reușește să atingă masa minimă necesară pentru ca frumusețea să facă o reacție în lanț.”Astfel scrie Gabriel Liiceanu în articolul său online ,,Ce înseamnă: frumusețea va salva lumea?” O frumusețe molipsitoare, care să vindece egoismul, ura, gelozia și care nu răstignește modelele noastre de viață… Frumusețea adevărată creează și binecuvântează. Când modelele noastre dispar, trebuie să gândim în trecut și să regăsim acele valori care ne-au format ca oameni, identitatea noastră, verticalitatea.

   ,,Azi cumpărăm mai multe haine ca niciodată și totuși frumusețea dispare din fața noastră și de pe planetă noastră. Într-o lume obsedată de viitor, trebuie să învățăm din trecut și să redescoperim frumusețea’’, ne reamintește Mihaela, fotografa de suflete.

 

Iuliana  RICH, „târgovișteancă în suflet și în gând”, a fost elevă și profesoară de engleză la liceele „Ienăchiță Văcărescu” și „Constantin Carabella”, trăiește de mulți ani în Țara Galilor, de unde, ca profesoară, interpretă și traducătoare, a adus programele educaționale Erasmus cu Guvernul Velș, la Târgoviște…