EDITORIALUL DE MIERCURI – Iuliana RICH – Târgovișteni în suflet și în gând

 

Puterea vine din rădăcini  

   Viața este un complex de împrejurări. Suntem pe val când suntem tineri și sănătoși. ,,Să strigi pe stradă de bucurie sau în vârf de munte de fericire pentru că ai ajuns mai aproape de nori e același lucru, în esență, pentru că e bucurie izvorâtă dintr-un suflet tânăr”, scrie Andreea Cîra în articolul ei online ,,Tinerețea este o stare de spirit”. Când suntem tineri, the world is an oyster. Cultivăm și culegem perla din acea scoică a vieții hărăzită numai nouă. Pasionați și plini de energie, explorăm concepte, găsim oportunități, călătorim spre lumi necunoscute ca să descoperim ce este ceea ce ne face să vibrăm. Vrem să cucerim noi orizonturi, căutăm cu înfrigurare un pământ al făgăduinței, urmărim tendințe și legăm prietenii. Păstrăm în suflet oameni și locuri. Tinerețea este garanția că avem timp să ajungem acolo unde am visat. Chiar dacă nu ne iese pasența prima dată, entuziasmul nostru va deschide porțile unui nou început. Venim pe lume numai o dată, așa că avem datoria de a ne trăi viața din plin, aşa cum considerăm de cuviință.

   Când eram adolescentă, am suferit din cauza dizidenței tatei, profesor de română în oraș. Nu am mai putut face Dreptul, deși câștigasem premii la olimpiadele naționale de istorie. La naționala de română a trebuit să renunț, pentru că se organiza la Botoșani, în aceeași perioadă. Nature or nature? Probabil amândouă… După masteratul în inginerie chimică la București și repartiția în cercetare tot acolo, am ales să lucrez în Protocolul Combinatului        (după examene de dosar și limbi, of course). Puterea mea de a mă exprima în mai multe limbi străine în fața zecilor și sutelor  de oameni de afaceri, directori, ingineri, maiștrii, tehnicieni nativi și străini a venit din rădăcinile de acasă, acelea care fuseseră înfipte adânc de părinții mei (purtătorii de gene), de școlile absolvite și geneza transformării mele dintr-un copil timid, într-o interpretă și traducătoare cu flair, sigură pe ea. Când mi-aduc aminte ce curaj am avut să traduc atâtea documente tehnice și prezentări pentru simpozioane internaționale, proiecte și contracte valorate la milioane de dolari, să socializez cu și să învăț de la crème de la crème a siderurgiei și industriei de mașini internaționale, mă mir și eu.

   Când anii trec, devenim mai retrași, mai introvertiți, mai blasées. Fascinația lucrului bine făcut rămâne, dar comunicarea este uneori împiedicată sau încetinită de precepte, de ceea ce e politically correct și ce nu, sau – mai nou – de o tehnologie care înlocuiește comunicarea face to face, cu rețele sociale, whatsup, Teams, chat rooms și – când deruta devine regula jocului – AI-ul. Ce mai este real? Ce să credem? Fascinația necunoscutului este înlocuită cu monologul depresiv al autoizolării. Avem nevoie de dialog, de conversații libere de cenzură. Crezând în asta, în anii de după Combinat, m-am dedicat profesoratului și interpretariatului pentru toate serviciile publice din Marea Britanie și schimburilor lingvistice și educaționale. Ceea ce am învățat de la cultura spaniolă în Ronda, Andalucía, nu numai eu, ci și copiii noștri (care au fost dați la școli și colegii în orașul cu un defileu de 100 m tăiat direct în stâncă), am împărtășit și altora, prin interpretariate, traduceri, schimburi lingvistice și, mai ales, cursuri de spaniolă acreditate național, predate adulților din toată sfera profesională.

   Ca într-un cerc închis, am revenit la matcă. Matca începutului… Reziliența și entuziasmul tinereții… Înțelepciunea a venit mai apoi, dar duc dorul acelei vârste a începuturilor, a rădăcinilor. Scria marele Enescu că ,,tinerețea nu este o perioadă a vieții, este o stare de spirit, o calitate a imaginației, o intensitate emotivă”. Am trăit cu toată suflarea aceste momente, am învățat de la unii și i-am învățat și eu pe alții. În Spania, timpul curgea un pic mai altfel, iar arta și intensitatea ritualurilor spaniole (ir de tapas y de copas, el flamenco, dansul în general, festivități care sărbătoresc starea de a petrece momente împreună cu acea comunitate din care te tragi sau în care trăiești, Semana Santa cu procesiunile ei religioase, los Reyes Magos care împart daruri de Crăciun, alte reuniuni la malul Oceanului Atlantic sau al Mării Mediterane și câte și mai câte) sunt unice. Am adăugat spaniola la portofoliul meu de limbi străine. Chiar dacă nu la fel de vizibile, precis la fel de vocale, rădăcinile cultivate 20 de ani în Spania, prin peripluri pe urmele Isabelei de Castilla, în Sevilla, Granada, Segovia, al eroului național El Cid Campeador îngropat sub marmura Catedralei din Burgos (cu 28 de capele) sau ale conquistadorului Cristóbal Colón (al cărui corp neînsuflețit se află în Catedrala din Sevilla, într-un coșciug susținut de patru statui reprezentând cele patru provincii ale Spaniei unificate prin căsătoria Regilor catolici), ale Alhambrei în Granada, unde se află opulentele palate, miraculoasele grădini, treptele cu apă, havuzurile cu pești și fântânile splendid decorate ale  sultanilor, sau în grădinile suspendate din Cordoba și lângă băile arabe din Ronda, au fost incursiuni într-o cultură excepțională și o limbă vorbită de aproape 800 milioane de oameni în 22 de țări.

   Toate aceste comori sufletești, descoperiri artistice și intelectuale m-au făcut să mai fac o licență și încă una, în timpul cel mai scurt posibil, pentru a afla mai mult și a mă perfecționa. Când realizezi că a sosit timpul tău, acela în care poți în sfârșit să arăți ce știi, când ai libertatea de a alege între curaj și lașitate, între bine și rău, între mediocritate și succes, înțelegi cu adevărat că șansele acelea de la început ți-au fost date numai ție, că destinul hotărăște pentru tine și degeaba alergi după himere. Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus.

   Înapoi în Marea Britanie, am putut să pun în aplicare metodologii noi, proiecte noi, intervenții și strategii. Am înțeles mai bine nu numai funcționalitatea limbilor și logica predării lor, ci și puntea de legătură pe care o creează între locul în care te-ai născut și locurile tale de adopție. ,,Él/ella que habla más idiomas tiene màs almas”, se spune în spaniolă. ,,Cel/ cea care vorbește mai multe limbi, are mai multe suflete. Cu fiecare acest suflet am încercat să creezi punți între oameni și culturi. Pregătite cu doi ani înainte, programele Erasmus cu Guvernul velș din Cardiff aduse la Târgoviște de mine și prietena mea Selina Wells, au oferit între 2016 și 2024, opt ani de oportunități educaționale și proiecte de mobilitate profesorilor, elevilor, directorilor de școli și inspectorilor din județul Dâmbovița. Mai făcusem asta și cu școli bilingve din Hong Kong, Franța, Spania și Marea Britanie. La Târgoviște, beneficiile au fost considerabil mai mari și ramificațiile continuă. ,,Nu îmbătrânești din pricina anilor, ci pentru că dezertezi de la idealul tău; anii îți brăzdează fața, dar renunțarea la ideal îți brăzdează sufletul”, adaugă marele compozitor.

   Puterea vine din rădăcini. Succesul însă vine prin efort susținut. Sămânța crește dacă are condiții prielnice. Biata mama, tot profesoară, avea o vorbă: ,,Numai mâine nu-i poimâine”. Această încurajare subtilă și aducere aminte că tinerețea nu durează veșnic, iar Dumnezeu ,,îți dă, dar nu îți bagă și în traistă” (cum tot dânsa spunea), m-a făcut să nu îmi pierd busola morală și certitudinea țelului pentru care mi s-au dat aceste rădăcini.

Iuliana  RICH, „târgovișteancă în suflet și în gând”, a fost elevă și profesoară de engleză la liceele „Ienăchiță Văcărescu” și „Constantin Carabella”, trăiește de mulți ani în Țara Galilor, de unde, ca profesoară, interpretă și traducătoare, a adus programele educaționale Erasmus cu Guvernul Velș, la Târgoviște…