WAU!, WAU!, WAU!
Din scenariile cîtorva mari strategi și analiști cu buba la cap, de pe cuprinsul febebookului, înțeleg că:
1.Ucraina, victimă a unui elan suicidar stabilit și dictat prin psihoză colectivă de vîrfurile politichiei ucrainene, și-a declarat, sieși, război!;
2- că armata Ucrainei, cu largul concurs al locuitorilor săi a bombardat cartiere de locuințe, piețe și gări, complexe comerciale, obiective industriale, aeroporturi și elemente de infrastructură, numai și numai din nebunia indusă de un actoraș de vodevil, pentru a trezi compasiunea, mila și solidaritatea unor naivi și creduli;
3- că exodul refugiaților e parte a unui serial de reality show de largă audiență;
4- că morții de pe șosele, de sub dărîmături și din sacii de plastic aruncați în gropile comune sînt manechine colectate din recuzita teatrelor de păpuși ucrainene; în fine,;
5- că rachetele și exploziile nu sînt decît niște holograme ori, cel mult, efectul sonor al unor samovare sub presiune , trimise de ruși peste linia frontului, într-un gest frățesc de binefacere.
p.s. Menționez că recursul la memorie și la realitatea istorică, mă fac să nu fiu defel un simpatizant necondiționat, fără discernămînt al Ucrainei, dar acolo mor oameni, cred, nu păpuși! În plus, am și un motiv personal care mi-ar justifica, cumva, antipatiile chiar. Da, în 1982, la Vama Siret, în drum spre Polonia, animată de mișcarea Solidarității cu care luasem contact, pentru 200 de dolari nedeclarați, vameși ucraineni, funcționari vigilenți, zeloși și încruntați ai Imperiului, mi-au confiscat mașina… Și totuși, după 40 de ani, amintirea neplăcută face loc compasiunii! Pentru că acolo, neașteptat, stupid, irațional, cred că mor oameni, nu păpuși, nu manechine!
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
