Sîntem o societate curată ca lacrima! Toată lumea se spală pe mîini: cetățenii, justiția, penitenciarele, guvernul, președinția, oengeurile, băncile, spitalele, sindicatele etc. au mîinile curate! În vremea asta, nimeni nu se uită în ce hal arată bocancii cu care intrăm în paginile și-n prevederile Constituției, în legile și în viețile oamenilor. Curînd, curînd, e posibil ca săpunul să ne ardă pe mîini!
Scrie cineva: vremile sunt atât de derutante, încât nu știi de partea cui să fii…. Mult mai bine e să fii neutru… Așa cum sper că se va poziționa și România în tot conflictul acesta. E o opțiune! Dar personală, adică aplicabilă la nivel de individ. Cu țările e mai puțin valabilă pentru că depinde de foarte mulți factori: geografici și economici, în primul rînd, plus de nivelul de credibilitate și competență a jucătorilor politici, lucru despre care, la nivelul atît de jos al actanților noștri politici, nici nu încape vorbă!
O amintire din martie 2020… După o oră, din cele două de libertate (ha!,ha!, libertate de mișcare!), mă trezesc că-mi prisosește timpul și că nu știu ce să mai fac cu el. Fapt pentru care, aflîndu-mă fără niciun rost, după ce salut din mers vigilenta poliție militară, mă îndrept pîș, pîș, spre casă… Asta îmi amintește de imaginea cu pasărea închisă în colivie care, atunci cînd i se deschide ușa „închisorii”, stă împietrită în prag, fără nicio reacție de eliberare, fără tentația zborului, atrofiate cu timpul! Dacă păsăretul nu știe de angoasă și depresie, cu totul altfel stă treaba cu rasa umană: e de presupus că după… vom face cozi în fața cabinetelor psihiatrice ori, și mai rău, vom aglomera stabilimentele de nebuni. Iar cineva ne va compătimi rîzîndu-și în barbă!
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
