UN PUNCT DE VEDERE, luat în cătarea armei cu neuroni!
Surprinzătoare, periculoasă și anacronică alunecarea multor comentarii, de pe cuprinsul FB, spre o apologie a putinismului, într-un moment tragic, cînd însuși delirul doctrinei primește varii lovituri, fiind pe cale să-și trăiască, – poate săptămîni?, poate luni?, în niciun caz ani, – ultimele convulsii, dimpreună cu figura de criminal care a inspirat-o. Analogia, des invocată, cu imperialismul occidental, el însuși în defensivă, pus la colț de avîntul suveranismului, nu justifică în niciun fel războiul și n-ar trebui să constituie argumente privite în oglindă.
Celor care nu s-ar sfii să aplaude un nou Regulament Organic în România ori cazaciocul jucat pe ruinele Europei și Lumii, dacă tot cred că e bal, le sugerez să îndemne Rusia și pe Putin, la 155 de ani de la vînzarea ei, în cel mai bun stil revizionist, să revendice și Alaska.
HA!,HA!
Cînd aud de Munchen, tot Munchen!, și Conferința de la Munchen, mi se zbîrlește istoria în cap… Dar, uite că troglodiții politruci planetari n-au găsit alt oraș care să îndepărteze, din conștiința publică, analogiile cu trecutul ori nici nu le pasă. Puteau să țină conferința, de pildă, la Jena. Da, pentru că Munchen, în conjunctura politico-militară de azi, traumatizează memoria și este de toată… jena!
UN PUNCT DE VEDERE…
Trump, aceeași conștiință fabuloasă și minte ca un laser chirurgical. În cadrul unei conferințe a partidului său din trei fraze i-a executat impecabil atât pe Putin cât și pe Biden. Și nu a uitat absolut nimic din ceea ce trebuie făcut mai departe. Iată, pe scurt: „Sub Bush, Rusia a invadat Georgia. Sub Obama, Rusia a luat Crimeea. Sub Biden, Rusia a invadat Ucraina. Eu sunt singurul președinte din secolul 21 sub supravegherea căruia Rusia nu a invadat o altă țară. Putin îl joacă pe Biden ca pe o tobă și nu este un lucru frumos de privit. Vom da afară familia de infractori Biden de la Casa Albă în 2024. Tirania la care am asistat în Canada în ultimele săptămâni ar trebui să șocheze oamenii din întreaga lume. Într-o democrație occidentală avansată, mișcarea pașnică a camionagiilor patrioți, a muncitorilor și a familiilor care protestează pentru drepturile și libertățile lor cele mai elementare au fost reprimate în mod violent. Sunt vânați ca niște dușmani ai propriului lor guvern. Ca cetățean, ori ești cu camionagiii pașnici, ori ești cu fasciștii de stânga. Noi suntem alături de camionagii și de poporul canadian și de nobila lor căutare de a-și recupera libertatea.” Vai ție, popor american, care ai această alternativă și stai cu gâtul sub cizma unor nelegiuiți. Singurul conducător sub care aș servi necondiționat acesta este.
CÎNTEC DE ÎNGROPAT SOLDAȚII
Într-un tufiș cu trandafiri sîngerii
se camuflase soldatul.
Număra, aplecat pe o rînă,
petale de trandafiri
și stele ce-ncepură să cadă.
Undeva, departe, se trăgea, se murea,
dar el număra petale de trandafiri,
neștiind că moartea are tălpi de zăpadă, perfide
și ar fi numărat așa pînă la sfîrșitul războiului,
dacă petalele, în mîna lui,
n-ar fi devenit, dintr-o dată, lichide.
-Trandafirule, tu?
Pe spate, cu-ntrebarea pe buze, soldatul căzu
și nu mai aude
nu mai aude,
nu mai aude,
lîngă el, jurămintele petalelor ude,
că nu!
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
