După democrația originală, de cumetrie, de caviar și de ochii lumii, a venit vremea să experimentăm și junta (militară, desigur!), ceva de care pînă și America de Sud s-a lecuit. După atîta călcat în străchini, la nivel înalt, doar o singură curiozitate am: dacă USR se va îmbulzi să scoată la înaintare cîțiva miniștii-răcani, numai buni să facă cu ei instrucție de front, Moș Teacă!
Covidul lui Iohannis bate cu mult ciuma lui Caragea din 1813-1814! Așa cum Caragea a rămas în istorie doar datorită celor 300 de morți, zilnic, tot așa posteritatea își va aminti de Iohannis ca despre unul pe vremea căruia mureau în România, în plin colaps al sistemului politico-sanitar, între 500 și 1000 de oameni, pe zi.
Părinți, de Halloween, nu mai cheltuiți banii pe vrăjitoare, vîrcolaci și alte simboluri sataniste. E destul să-i lăsați pe copii, în fața televizorului, la cuvântările lui Iohannis și efectul de groază în fața unui vampir va fi asigurat!
Declarație de independență… Pentru că de 30 de ani, la alegerile prezidențiale, ori scurt timp după ele, joc rolul de perdant de serviciu; pentru că rezultatul alegerilor prezidențiale este previzibil; pentru că jocurile serviciilor și ale altor forțe oculte, malefice, din interior și exterior, se pregătesc să păstreze la vîrful statului aceeași marionetă antiromânească, același trîntor fudul și arivist, lipsit de consistență și credibilitate; pentru că destui candidați onești, de bună credință și patrioți nu se văd, acoperiți fiind de tot atîția impostori și de falsitatea mesajelor lor; pentru că doar o minune, în care nu cred, ar mai putea schimba cursul și rezultatul manipulărilor… Pentru toate aceste motive, mai mult ca oricînd în ultimii 30 de ani, consider inutil votul meu, iar ziua alegerilor, nu atît o pierdere te timp și resurse, cît un moment de ofensă la adresa convingerilor și speranțelor mele, căruia nu mă voi face părtaș.
O scurtă epistolă explicativă… Dan Mărgărit, te rog să pui reacția mea, intempestivă și dură, numai și numai pe seama unei imense, neașteptate surprize. Datorată faptului că un om pe care îl știam ca avînd discernămînt și dreapta judecată a istoricului, îmbrățișînd o carieră de editor de succes prin propriile-i forțe și merite, s-a putut lăsa atras de lumea ignobilă a politichiei. Și asta nu oricum, ci, cu mult patos, în postura de propagandist, de agitator USR, bătînd coclaurii pentru cineva care, după ultimele evenimente și dezvăluiri, s-ar putea să primească multe lovituri de imagine și credibilitate, ducînd fanatismul susținătorilor într-un desăvîrșit ridicol. Te întreb: pe unde veți scoate cămașa dacă cuvîntul ăla, „penal”, atît de drag vouă, cu care faceți gargară, se va lipi, cu dovezi, cu probe irefutabile, de idolul vostru, Barna? Vă veți asuma rătăcirea? Veți amenda demagogia și ipocrizia, veți încerca cruntul exercițiu al dezamăgirii sau veți continua, în pofida evidenței, să fiți apostolii și trompeții unui accidental „chip cioplit”? Cu amintirea studentului luminos și tenace din barul „La Groapă”, te salutez!
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…