Unde sfârşeşte asfaltul şoselei
şi începe uliţa mare tapetată cu bibilici sidefii,
e Monumentul Eroului Necunoscut.
Din care război, dacă o fi fost vreunul,
nimeni nu mai ştie astăzi să spună.
Nici a cui victorie strigă soldatul de bronz,
când împunge aerul cu baioneta
aşa de realist că parcă-i din carne şi oase…
Aici, la picioarele lui, încordate ca pentru atac,
are staţie „ploieşteanul” cu vopseaua scorojită
şi roţi din dovleac;
aici, ţin sfat babele uitate de Dumnezeu,
cunoscute drept ţestoasele satului;
aici, întoarce dricul, maşina Salvării, ecarisajul, hingherii;
aici, îşi reazemă bicicleta poştaşul şi fumează „Carpaţiul”;
aici, de Bobotează, preotul face popas,
cât să-şi clătească cu agheazmă proteza;
aici, au fost aduşi prin ’50 chiaburii Mahalalei,
să-i înfiereze un politruc cu şapcă, ciupit de vărsat;
aici, o dată pe an, vine fanfara, un rezervist în căruţ
şi o maşină de la judeţ plină cu somităţi;
ha! ha! aici, nebunul satului a chemat poliţiştii să le arate,
în mâinile soldatului ţeapăn, arma lipsă
furată din rastelul Asociaţiei vânătorilor sportivi;
primăvara şi toamna, aici, opreşte circul,
căluşeii, maşinuţele, trenul electric
apoi, un ansamblu folcloric în care ţopăie veveriţele.
În fiecare seară, aici, un cârd de ciori răguşite prezintă onorul
şi tot atunci, pe treptele soclului,
câţiva beţivi cad morţi cu capul în piept pentru patrie.
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
