EDITORIALUL DE MIERCURI… ALTFEL – Ioan VIȘTEA – Sfârșitul serbării

Alviţele ne-mpreunau aleile cu barba.
Deveneam ai vacanţei în curs prozeliţii.
Nebunul cu fluierul păzea cu sfinţenie iarba,
să n-o atingă, cu tălpi de ciută, moi, îndrăgostiţii.

În mansarde ploua. Trăgeam cu singurătatea în ciori.
Tot anul ne împinsese de la spate nevoia.
Pe cărţile poştale aplicam de un leu lipitori,
şi ne tratam cu verdele pădurii paranoia.

Familia Strauss amorsa în boschete fanfarele.
Pe terase, democraţia se îneca în alcool.
Oxida pe alămuri cerul gurii şi soarele,
furat de chelnerii în frac, cu protocal.

Se vindecau încet reumatismele, occipitalul şi pleura,
când urşii intrară-n oraş jucând giamparalele.
Dimineaţa, au confiscat ţiganilor murele, zmeura
şi ne-au suit în primul tren de seară geamantanele.

Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…