EDITORIALUL DE MIERCURI… ALTFEL – Ioan VIȘTEA – Se lumina de ziuă la Paris

Din vis căzut, te căutam pe tine,
cea care-ascunzi minunăţii sub dantelate fuste –
conduri de foc, corset în două ape, crinoline
şi-o dîră din parfumul epocii vetuste,

cînd ţi-am trimis în dar – ce imprudent! – doi îngeri,
să-i porţi ca pe odoare cervicale şi eşarfe.
Pe-atunci, asediasem primăriile cu plîngeri
să schimbe-n pieţe ghilotinele în harfe.

Mai trimeteam, din cînd în cînd, un sol de pace,
să spună că ni-s venele deschise;
că nici tăiat nodul rămas în gît nu se desface,
cum locuiam în subterana viselor ucise…

Te-am regăsit tîrziu. Tîrziu de tot. Se lumina de ziuă la apus.
Ca printr-o sticlă spartă priveşti şi nu mă vezi.
Tocmai venisem cu amintiri la preţ redus.
Pe eşafod, din cei doi îngeri, plîngi şi sîngerezi.

Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…