EDITORIALUL DE MIERCURI… ALTFEL – Ioan VIȘTEA – Războiul terminat alaltăieri

lui Ioan Groşan

 

Ultimul Război Mondial

s-a încheiat tîrziu de tot în România.

Cînd să aflăm vestea cea mare,

tocmai s-a defectat radioul cu galene,

iar după cinci ani de reparat la el,

nu mai avea cine să-l asculte:

ai noştri dispăreau care-ncotro

într-o direcţie necunoscută.

O dată într-un an, primeam cărţi poştale

cu ştampila staţiunilor

unde-şi odihneau oasele pe priciuri

blindate cu căpuşe: Aiud, Gherla,

Sighet, Poarta Albă, Rm. Sărat etc.

Plecaţi în miez de noapte cu duba,

– fiindcă lipsiseră destul –

se întorceau, cam prin ’60, acasă,

într-un sicriu Made în România.

Fie numele Domnului lăudat! –

moartea le semnase cu o clipă

mai devreme amnistia…

Însă, ce credeţi?

Treizeci de ani mai tîrziu,

iarăşi s-a umplut ţara de duşmani ai poporului,

de ambuscade, gropi comune, tranşee

şi televizorul ultimul tun cu gaze lacrimogene.

Trăgeam ca apucaţii din toate poziţiile

în toate direcţiile;

ciuruiam butoiul lui Diogene;

băteam un cui şi-ncă un cui,

fără să știm în numele cui.

Asta pînă alaltăieri cînd,

un medic legist a semnat, în sfîrşit,

declaraţia de pace:

doi vecini, în conflict o viaţă întreagă

pentru un pogon cu lucernă,

au capitulat fiecare în patul lui.

Pogonul l-a luat Primăria.

Fie numele Domnului lăudat, România!

 

Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…