EDITORIALUL DE MIERCURI… ALTFEL – Ioan VIȘTEA – Operaţia de cristalin a fost reuşită

Într-adevăr, operaţia de cristalin a fost reuşită.

Stelele verzi se retrăseseră pe aliniamentul

constelaţiei lor, le orbise şi pe ele lumina.

Cerul frigea, îmi căzuse în braţe şi-n timp ce-mi smulgea

de pe ochi pansamentul etanş, asistenta mi-a spus: „acum, pregătiţi-vă să priviţi lucrurile în toată măreţia lor,

în profunzime şi în detaliu”. Nu zău, chiar aşa,

în toată măreţia lor? am vrut să întreb, dar tocmai atunci

un şoarece cu atropină în ochi, cu o furculiţă împletită-n mustăţi,

traversa în zig-zag cabinetul…Avea dreptate, vedeam totul

cu o claritate înspăimîntătoare, atît en gross cît şi cu amănuntul.

Soarele mă izbise în plină figură, mă clătinam

în balans pe picioare ca după primul fum de ţigară,

a trebuit să mă sprijin de pereţii clinicii, doar ştiţi cum e,

„daţi-mi un punct de sprijin şi-am să…” Am să ce? Pe dracu’,

teoria e una şi practica te omoară cu nopţi şi cu zile!… Totuşi,

levitînd, cum altfel?, am ajuns în parcul IOR, se sfîrşise

petrecerea Clarvazătorilor Orbi, ziua cădea în beţia

fluturilor nocturni, măturătorii strîngeau în saci de dormit

pleoapele orbilor, cu premoniţii, cu vise cu tot, parcul se golea

numai cîinii mai lătrau un salut şi-un cerşetor ascundea submarine

în coltucuri de pîine, o, eram însetat de imagini, de culorile toamnei,

de iminenţa unei mari revelaţii cînd s-a iscat furtuna, o pală de vînt

aspira statuile parcului, zgîlţîia rama tabloului în care eram prins,

riscam să ajung în tomberoanele salubrităţii odată cu frunzele, ia să

mă leg cu lanţuri de căluşeii caruselului, ia să privesc tornada cu noii

mei ochi panoramici, mi-am zis, da, eram numai ochi, ochi şi atît,

fără alte organe, fără inimă, fără ficat, ochi cu care

reinventam lumea, restituiam certitudinii sensul, priveam

lucrurile în toată măreţia lor, în profunzime şi în detaliu, inclusiv

vulturii care-mi dădeau tîrcoale, cine ştie de cînd mă adulmecau,

cine ştie de cît timp pariaseră pe mine, acum îşi găsiseră Prometeul,

două cuibare acrilice, două faruri de noapte aprinse, clipind speriate,

şi pe o vreme ca asta ce să ciugulească şi ei.

Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…