kiss2025a.jpg Euroguard 	oneminamed_nav.gif dsgmotor.gif

EDITORIALUL DE MIERCURI… ALTFEL – Ioan VIȘTEA – O sută de ani mai tîrziu

Strada suia pe scripeţi la cer împreună cu plopii.

Îi ştiam fără soţ, eram sigur de asta. Totuşi,

în aşteptarea ta care întîrziai cam de-un secol la întîlnire,

m-am apucat să-i înnumăr. O dată, de două, de nouă ori. Hopa,

plopii nu-mi ieşeau la socoteală şi pace!

De fiecare dată se încăpăţînau să rămînă cu soţ.

Nu se poate! îmi ziceam. Să se fi strecurat o erată în peisaj, în

biografie?

Fluieram a pagubă pentru că din oricare capăt al străzii

înnumăram,

lumînările plopilor scuturat din coroane numai cifre rotunde, cu

soţ.

Şi doar era strada ta, nu-ncăpea îndoială, dar schimbată cu totul.

Numai pietrele caldarîmului rămăseseră aceleaşi,

şi plopii, plopii care mă trădau fără remuşcări, fără jenă,

de parcă aţi fi fost fraţi de cruce…

Era un cartier vesel. Muncitoresc şi drăguţ. Cu pomi văruiţi

proaspăt.

Cu muşcate în cutii de conserve, cîini răi în spărturile gardurilor.

Cu pisici costelive în streşini, cu macaturi aerisite pe sîrmă.

Prin respiraţia toamnei auzeam voci, auzeam muzici.

Muzici, marşuri înălţătoare, fanfare, asurzitoare alămuri.

Un copil recita cu fereastra deschisă o poezie tîmpită:

„Dă-mi tăticule şi mie,

o lopată şi-o mistrie.

Cu mînuţele-astea două,

să clădesc o ţară nouă!”

Altul striga cît îl ţinea gura de tare: „Înainte! Înainte!

Pînă la victoria finală! Tot înainte!”, dar unde înainte, am vrut să

întreb,

căci toate drumurile ricoşau de curbura Carpaţilor,

dar care victorie căci tocmai biruisem la Plevna…

Priveam în lungul străzii – nici urmă de tine.

Nu, nu-mi veneai, nu-mi veneai, nu apăreai de niciunde,

dragostea mea.

Ai fi putut să auzi vocea zdrahoanei de după gard:

„Măi, vedeţi că e unul dubios în drum. Săracul,

pesemne c-a rătăcit busola, minţile, veacul,

pe strada noastră roş-galben-albastră!”

Ai fi văzut clipa cînd mi-a trîntit poarta în nas

şi-am tresărit speriat, m-am ridicat în capul oaselor lac de

sudoare,

treaz, năuc şi confuz, o sută de ani mai tîrziu!

Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…

Distribuie:
Contact / Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
MedcareTomescu romserv.jpg hymarco

CITEȘTE ȘI

Metex oneminamed Gopo
kiss2025a.jpg dsgmotor.gif
novarealex1.jpg ConsultOptic memco1.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media