Nebunul orașului
pune prețuri maximale în piețe;
cu grenade din flori aruncă în aer coșurile de gunoi;
înjură primarul, vechiul și noul regim.
Cum i-au trecut mințile, anii,
stînd de vorbă cu stîlpii de telegraf, cu pereții, castanii,
nu știm…
Însă el a rezolvat diferendul Bîstroe,
într-o noapte pe cînd, respectuos,
cerea gardianului voie
să zugrăvească Luna cu var,
pe trotuar să deseneze stropi de ploaie;
vapoarele, în larg, plutind cu pavilioanele jos,
iar înspre dimineață să lanseze la apă tramvaie…
Mulți cred că în ziua cînd a strigat
premierului, în ureche: Te du!,
a făcut-o de oaie…
Eu, nu!
De cîte ori cere un loc de pus capul,
funcționarul îi spune: Mai va!,
dar lui nu-i scapără din pupile nici lacrimi, nici săbii.
Pe trepte așezat, mănîncă, din ziare mototolite, halva,
și-n preajma sa e puzderie de copii și de vrăbii…
Cînd va fi să fie,
ca el aș vrea să înnebunesc
de frumos!
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…