De răsfoit dosarele crimei perfecte.
În cer, pe scripeți, suie candeli cu melasă.
Strada-i devalidată de zăpadă și efecte.
Ard lumînări în rochii de mireasă.
De amintit, de plîns și de urlat.
Cei vii, ca morții duși cu sacul ori cu preșul,
au rătăcit culoarul de intrat.
Spun da și nu. De vină este leșul…
Lumină crudă, rece, nemiloasă,
bună de șters memoria pereților cu var.
Așa de albi vin morții, pe ascuns, acasă,
în buzunar cu pașapoarte de hoinar.
Cer scuze de deranj. Vor veste antigloanțe
și aprobări să-și sape-n craterele Lunii nișe…
De așteptat să crească uși cu clanțe,
pe baricada plină cu afișe!
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
