La vremea în care galerii, pînă mai ieri prestigioase, s-au abandonat mercantilismului și prostului gust, făcînd, pe bani grei, apologia nimicului, ( a se vedea marea găselniță a bananei lipită pe zid, trecută drept artă…), mai există creatori care, înnobilînd cu sensibilitate și sinceritate actul artistic, mai cred că frumusețea va salva lumea. Și chiar dacă realitatea ne probează cu brutalitate că aspirația rămîne o iluzie doar, artiști de toate genurile se încapățînează sa creadă că omului nu îi vor crește, în dreptul frunții, gheare.
Unul din asemenea creatori este si pictorița Maria Gardan care expune în holul Cinematografului „Independența” din Tîrgoviște, transformat într-un generos spațiu expozițional, pictură în ulei, pastel, acuarelă, dar și colaje în acrilic, într-o retrospectivă binevenită și binemeritată.
La o primă și fugitivă privire, expoziția pune în valoare, ca un recurs al memoriei, subiectele tradiționale ale picturii și etosului românesc cu valoare de patrimoniu.
La Maria Gardan, empatia față de subiectul pictural îi călăuzește în mod fericit și definitoriu realizarea plastică, cu o sensibilitate care izbește privitorul. Această sensibilitate însuflețește deopotrivă naturile așa-zis moarte, reînviate în expresive explozii florale. La fel se întîmplă cu universul casnic, acolo unde un ciubăr, smalțul unei străchini, o funie de usturoi sau de ceapă ori arhaismul a două felinare stau alături, în deplină consonanță plastică, cu eroii umili ai unor vechi îndeletniciri ca a ciurarului-lingurarului, în peisaje care vibrează sub alternanta anotimpurilor.
Toate laolaltă și fiecare în parte sînt rodul atașamentului afectiv al pictoriței și depun mărturie de adorație.
Dincolo de lumină, de culoare și de raporturi cromatice, pictura Mariei Gardan e realizată cu rară și prețioasă combustie a sufletului. Un suflet care, în pofida încercărilor vieții, s-a încăpățînat să rămînă, receptiv și viu, pe baricadele transcendentale ale frumosului…
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…