Mașini de despănușat, cu privirile sumbre,
aruncate în tavanul ceresc;
cositoare cu brațe amputate din cot;
tăvălug din tălpi noduroase,
bun de astupat mușuroaiele, galeriile cîrtiței.
Asta ar fi ei, dacă în grădini,
la cinci dimineața, nu i-ar trage de mînecă
prunele borțoase, cu sudoarea brumei pe ele,
din clipă în clipă, stînd gata să fete
litra stelară.
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…