EDITORIALUL DE MIERCURI… ALTFEL – Ioan VIȘTEA – Înger căzut din vis într-o aripă

Înger diliu cu aripile-n transă,

din zorii vineţi, bulevardul, gara se-nfiripă.

 

Burg rotofei sustras dintr-un clişeu cu vechea hansă

şi cu alcoolicii trăgând licori pe gât şi pipă.

 

Înger diliu, neprihănit, acolo, într-o vară,

pe şolduri de statuie am dezlegat misterele ascunse-n

teoreme.

 

Simţeam în termometre cum febra nerăbdării

ne-mpresoară

şi cum târziul nopţii vine prea devreme.

 

Înger diliu lovit de păsări călătoare; uneori, de streche,

eram copiii florii scăpată din raclaj.

 

Pe nări scoteam lozinci şi panglici. În ureche,

ne picura asurzitor dictonul stelei cu cinci colţuri

în picaj.

 

Înger diliu şi comunard, cu lupa, cu ardoare,

ai căutat ieşiri la mări interioare; adesea, ţară

de-mprumut.

 

Cum stai pe scări de apă şi lumină astăzi nimic nu

doare,

mai mult ca dezlipirea retinei de trecut.

 

Înger diliu cu inima, cu aripa pansată,

te-ai vindecat demult de febre şi iluzii,

dar vieţii-ntr-o aripă nu o să-i scrie nimeni o erată,

chiar dacă în mătase mai înoptează duzii.

 

Înger diliu cu zboru-n pioneze

şi cu medalia tristeţii la un colţ de gură,

tu, lumii, atâta te pricepi să faci: din litere proteze

şi-n buzunar nu ai decât condeie cu tinctură…

 

Înger diliu cu sufletul pe buze,

prin zorii vineţi burgul se-nfiripă.

 

Uite, din cer coboară carnavaleşti şi tragice ventuze,

înger căzut din vis într-o aripă.

 

Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…