Patrie
Nu spui nimic.
Tăcută te știu
de la întîia tremurare a luminii,
de la prima încrețitură
a pomeților stîncoși,
cînd te-am găsit
fără să fie nevoie să armez o corabie.
Cîtă încredere trebuie să fi avut în fiii tăi,
dacă încercîndu-i cu glorii,
cu mari depărtări împovărîndu-i ades,
ai știut că rămîi inconfundabilul licăr,
dintr-o mie de faruri.
Cîtă încredere trebuie să fi avut în ei,
dacă și-atunci cînd i-ai însoțit,
agățată de ecusoane pe reverele lor,
gata să te înăbuși
în valizele diplomatice,
un cuvînt nu ai scos,
ci i-ai lăsat doar pe ei să vorbească,
cu toate că nu-ți ceruseră niciodată părerea…
Ai crezut că-ți vor aduce
semințe noi, un lemn mai teafăr,
un aer polenizat de albine,
și-n locul lor, într-un corset
de beton și de fier te-au închis.
Noaptea, aud cum elitrele greierilor
se freacă de gratii.
Vorbește patrie,
celor ce au uitat că MÂNIA
mocnește în chiar trupul
numelui tău!
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
