Trump sau despre ușurința cu care se poate intra în istorie
Astăzi, în mahalaua politică, acolo unde, cu tupeu și fără să-ți roșească obrazul de rușine poți să-i atragi chiar și pe Washington și pe Lincoln, nici nu e greu să intri în istorie.
Ajunge să-ți măsluiești biografia penală șantajînd instituțiile statului. Ajunge să pretinzi că ești salvatorul păcii, jucând alba-neagra cu biata de ea. Ajunge să iei în brațe agresorul, suflîndu-i în pânze, în vreme ce nu dai doi bani pe onoarea,demnitatea și spiritul de sacrificiu al victimei. Ajunge să relativizezi răul și sa-l justifici, cu indiferența corijentului la istoria propriei țări. Ajunge să întorci spatele partenerilor înșelați în fața ipocriziei și surzeniei dialogului. Ajunge să te derobezi de angajamente tradiționale, cu seninătatea slabelor capacități intelectuale. Ajunge să nu-ți pese că întorci lumea pe dos și o arunci în brațele haosului incontrolabil. Ajunge să te consideri, cu aroganță și suficiență, buricul pământului, când nu ești decât un bișnițar grobian, închinat zeului Troc.
Poate cineva să conteste că Trump n-ar fi găsit rețetă perfecta cu care va întra în istorie?
P.S. Peste patru ani sau – cine știe? -, poate chiar mai devreme, în Biroul Oval, devenit de toval, cineva va trebui să înalțe ruga unei molifte pentru alungarea demonilor răului.
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…