O, ce tristeţe, la balcoane, în rufele pe sârmă,
lipsite de mirosuri intime şi proprietari.
Arcă nebună timpul, fără matrozi şi cârmă,
pe ţărm, ne flutură eternitatea din iole și pulsari.
Azi-noapte, în ceţuri moi a dispărut un port.
În Lună, o plajă a fugit pe bicicletă.
Falezele tăiate ca mari felii de tort
se-mpart străinilor la cină şi ruletă.
Miroase Grecia a praf de puşcă presărat pe iasomie.
Grevişti aruncă-n pieţe cu sticle Molotov şi cu
sofisme.
Un Dionis răpus în zori de insomnie,
agită mari bastoane tropăind din cizme.
Plaje din marmori; aer de smarald.
Trei geometri răstigniţi între măslini
şi la tejghea de câte ori mi-e sete şi-n cerul gurii cald,
văd greci în căutare de elini.
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
