Din ce se vede și din ce nu se vede
e țesută întîmplarea amiezei;
ay, cu pleoapele arse de dogoarea pustiei,
doi călăreți, unul orb, caută în căușul copitei,
adeneul patriei rătăcită îndelung;
la stînga lor, doar leșuri, doar cranii din piatră;
la dreapta, un munte de sare
linge picioarele atîrnate în șa;
ay, nevrednici de tine, ay, pe vecie înșelați în credință
și vîntul, ay, vîntul, ce curînd o să scrie un epitaf pe nisip!
Taci! Taci!, șoptește orbul în barbă,
ay, sîntem pe drumul cel bun,
sîntem pe drumul cel bun cîtă vreme,
în galopul sîngelui, uite, mi se-arată Brăila!
P.S. Rog analiștii și pupinschimbiștii să-l avertizeze, pe Iohannis, că mai are doi ani și un pic și i se termină huzurul. Cu atîtea medalii primite de la „tinichigiii” Europei, se confirmă că Iohannis este un președinte, nu doar de lemn-Tănase, dar și de tinichea!
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
