Nu ştiu de ce,
cînd mă gîndesc
la ţărişoara mea,
la Româniiiiiiiia,
se întîmplă cîteva
lucruri ciudate.
bunăoară,
chelilor li se face părul măciucă
sub tichia de mărgăritar;
sinucigaşul îşi duce
pistolul la tîmplă
cum ar duce paharul cu votcă la gură
optzecişti-uteciştii;
dorului i se face de ducă
pe trepte în jos;
extremei drepte de Duce;
în faţa măcelăriei
se ascute lupta de clasă
la un polizor ambulant.
Ei, bine,
de cîte ori mă gîndesc
la ţărişoara mea,
la Româniiiiiiiia,
Manole o căsăpeşte pe Ana
– idem Tristan pe Isolda –
în scara blocului,
la ore de maximă audienţă;
unul cîte unul,
combatanţilor le fuge
Afganistanul de sub picioare
cu solda
postumă.
ţară în băşcălie;
ţară hamletiană
în glumă,
unde
se umplu plămînii cu silicoză
şi gaze lacrimogene degeaba;
unde
manifestaţiile anti
se încarcă cu făraşul,
cu roaba
în dube…
ţara mea cu schizofreni fericiţi,
cu puroaie,
cu incurabile bube
la cap,
ah,
unde nu credeam să învăţ
a trăi vreodată
sloganul:
proletari,
cu toate puterile,
în dansul pinguinului,
servilumiluniţi-vă!
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
