Într-un tufiş cu trandafiri sângerii,
se camuflase soldatul.
Număra, aplecat pe o rână,
petale de trandafiri
şi stele ce-ncepură să cadă.
Undeva, departe, se trăgea, se murea,
dar el număra petale de trandafiri,
neştiind că moartea are tălpi de zăpadă, perfide
şi ar fi numărat aşa până la sfârşitul războiului,
dacă petalele, în mâna lui,
n-ar fi devenit, dintr-o dată, lichide.
-Trandafirule, tu?
Pe spate, cu-ntrebarea pe buze, soldatul căzu
şi nu mai aude,
nu mai aude,
nu mai aude,
lângă el, jurămintele petalelor ude,
că nu!
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…