Broasca țestoasă călcată de mașină la ora prînzului,
pe cînd încerca să treverseze șoseaua, amiaza,
nu a murit. A avut zile.
Nici era glaciară nu a venit încă.
Nici turcii selgiucizi ce vroiau să deschidă
în Căminul Cultural brutărie.
Nu a venit, deasemeni, prizonierul de război.
N-a venit familia cu mulți copii plecată în țări străine.
Nu au venit fitile de lampă și scorțișoară la magazinul sătesc.
N-a venit pensia de urmaș, n-a venit femeia cu lapte.
Nici Nietzsche nu a venit la Euridice și nici,
Dona Alba, la orfelinat, să înfieze pitici.
A venit în schimb o apă de ploaie cît casa.
A venit o molimă fără leac.
A venit o amendă, apoi o citație pe numele mortului.
A venit o basculantă plină ochi cu meteoriți.
A venit o eclipsă parțială de soare.
Au venit de la oraș doi medici legiști să dezgroape trecutul,
și-a mai venit la vecini, pe-nserat,
o arătare deghizată în Marx să cosească zăpada.
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
