El ştie tot
El ştie tot:
ştie cînd este vremea-n brazdă de intrat;
ştie despre fecundarea la timp a seminţei şi-a oului;
ştie despre reformele lui Mavrocordat;
despre discuri şi grapă;
despre coarnele boului;
despre dialectica dintre sapă şi mapă;
ştie cum dospeşte enzima-n făină;
despre astmă şi fazele Lunii;
despre flora alpină;
despre E=mc2 aplicată cu succes la petunii;
despre protoplasmă, protocronism, protozoare;
despre cît adevăr suportă gazeta;
despre cîte pete şi de ce sînt în soare;
ori de ce se răceşte planeta.
El ştie tot:
cum să urnească lucrurile cu-n ghiont;
despre recesiune, austeritate, inflaţie;
despre geometria euclidiană şi taxa de scont;
despre mătreaţă şi dezasimilaţie;
despre reflexul condiţionat din salivă;
despre virajul politic şi-n intersecţii;
despre prelucrarea metalelor, despre arta naivă;
despre mode, curente, direcţii;
despre parietalul omului de Neanderthal
şi despre omul real în carne şi oase;
despre biciul lui Attila şi ochelarii de cal;
despre navigaţia pe mări de sargase;
despre genetică şi poziţia florii la pălărie;
despre bionică, despre lucruri o mie
şi chiar despre cine mai ştie…
Însă ocupat cu teoria zaharicalelor,
scoţînd cu sudoare din pelteaua vremii şerbetul,
trudind la împletirea limbii, buchisind alfabetul,
uimit de logica şi limpezimea vocalelor,
un singur lucru n-a aflat dar şi acela mic:
anume… nu ştie că nu ştie nimic!
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…