Aprilie e-n lume luna de popas
a ierbii care-ncearcă să prindă rădăcină.
Rămîn alarmele din inimi fără glas;
vechi răni se-nchid sub pansamente cu lumină.
Aprilie e luna ce pune rămăşag
că înfloresc ninsori şi-n ramuri, muzicală, guşa,
aprinde ceruri după ceruri cînd strigă „Guten Tag!”,
nopţile strînse-n îngustimea orelor cu uşa.
Aprilie e luna de somaţii şi proteste.
Agită clorofila pancarte verzi şi nebăgată-n seamă,
lasă-n cutiile poştale scrisorile agreste,
cu semnătura păpădiei cît o scamă.
Acum, se dăruiesc mulţimii saltimbancii.
Din leagănul placentei rostesc copiii întrebări letale.
Nori grei se îmbulzesc în streşini să calce cu bocancii,
zăpada mieilor de sacrificiu şi petale.
Aprilie mereu mă-njunghie de moarte.
Prind aripi şi volute îngerii dilii.
Tăişul frunzei carnea de suflet îmi desparte,
ca bisectoarea între ce-a fost şi ce va fi.
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
