Aprilie e-n lume luna de popas
a ierbii care-ncearcă să prindă rădăcină.
Rămân alarmele din inimi fără glas;
vechi răni se-nchid sub pansamente cu lumină.
Aprilie e luna care pune rămăşag
că înfloresc ninsori şi-n ramuri, muzicală guşa,
aprinde ceruri după ceruri când strigă „Guten Tag!”
nopţile strânse-n îngustimea orelor cu uşa.
Aprilie e luna de somaţii şi proteste.
Agită clorofila pancarte verzi şi nebăgată-n seamă,
lasă-n cutiile poştale scrisorile agreste
cu semnătura păpădiei cât o scamă.
Acum se dăruiesc mulţimii saltimbancii.
Din leagănul placentei, rostesc copiii întrebări letale.
Nori grei se îmbulzesc în streşini să calce cu bocancii
zăpada mieilor de sacrificiu şi petale.
Aprilie mereu mă-njunghie de moarte.
Prind aripi şi volute îngerii dilii.
Tăişul frunzei carnea de suflet îmi desparte
ca bisectoarea între ce-a fost şi ce va fi.
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
