Ciuruiește ploaia copacii zgribuliți în pelerine.
Nu se mai poartă vară decoltată.
De pe firme, curge rimelul caracterelor latine.
O să se coacă grîul altădată.
Precis, nu știm ce așteptăm. Bula papală sau halva.
Plîng satele după brutarii trași pe roată.
Pînă mîine nu se știe dacă nu cumva,
dimineață se va face altădată.
Plouă întruna peste noi și peste,
vioara în gunoiul public aruncată.
Tremură copiilor bărbia: lapte nu mai este!…
Au ei timp să crească altădată.
Strîns apăsate, albesc ca varul palmele pe tîmple.
Canarul, de tristețe, sparge cristaluri în vecini.
Altădată, crezi, o să se-ntîmple,
tot așteptînd din clipă-n clipă să leșini.
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
