Pitiți în vizuina de partid, liderii USR au sărit ca arși la aflarea poziției „jegoase” (apud fiica doamnei Elena Lasconi) exprimată de edilul din Câmpulung Muscel. Pentru cei care nu sunt la curent cu furtuna mediatică provocată de dna. primar, precizăm că, de fapt, împricinata a avut doar nemărginitul tupeu de a-și exprima un punct de vedere asupra familiei tradiționale. Altfel spus, și-a exercitat dreptul la opinie. Deși a precizat că nu are nimic de reproșat celor din comunitatea LGTBQ, aceștia fiind liberi să facă ce vor cu acareturile lor anatomice, convingerea doamnei Lasconi este că instituția căsătoriei presupune relația dintre un bărbat și femeie. Iar, drept consecință, a mai precizat: la referendum a votat pentru familia tradițională.
Ceea ce, după părerea subsemnatului, este corect! Nu și în vizuina de partid a celor de la USR! Care, datorită faptului că, vezi Doamne, ar fi ciobit imaginea partidului, au obligat-o pe doamna Lasconi să-și retragă candidatura de pe listele eurodeputaților.
Deși speța pare extrem de spinoasă, avem credința că în realitate lucrurile sunt extrem de simple. Iar o atitudine mai nuanțată asupra chestiunii, a celor de la USR, s-ar fi impus fără doar și poate. Desigur, având în vedere pretenția acestui partid că s-ar adresa unei populații cu un grad mai ridicat de instrucție. Ceea ce este fals. Ca mulți alți politicieni, și cei de la USR sunt superficiali și posedă o doză consistentă de incultură.
De ce? În primul rând, trebuie avută proprietatea termenilor. Astfel, este evident că instituția căsătoriei este un fenomen cultural care a apărut odată cu instituționalizarea relației dintre un bărbat și o femeie. De-a lungul istoriei, căsătoria, în funcție de arealul civilizațional, a definit mereu o relație dintre un bărbat și o femeie. Astfel, una este chestiunea termenului care definește unirea dintre un bărbat și o femeie, alta fiind faptul că această instituție reglementează și relațiile de factură juridică dintre soți. În consecință, nu în cadrul spațiului de atribute al termenul de căsătorie, implicit de cel de familie, ar trebui să așezăm orice fel de reglementare juridică referitoare la relațiile dintre două sau mai multe persoane care conviețuiesc. Problema termenului de căsătorie este ca un fel de drept de autor colectiv, rodul unui șir numeros de generații de bărbați și femei. Acesta nu poate fi însușit de persoane de același sex, ori de unele care își imaginează că au alt sex, decât cel cu care s-au născut. Așadar, nu negăm drepturile persoanelor de același sex de a conviețui împreună. De avea aceleași drepturi cu semenii lor de orientare heterosexuală.
În al doilea rând, se pot reglementa relațiile juridice dintre două persoane de același sex, inclusiv cele referitoare la protecția acestora de către stat, fără a se pune problema discriminării. Aceste persoane, aparținând comunității LGBTQ, pot beneficia de aceleși drepturi, la fel ca și indivizii de sex diferit. Cu o singură precizare: respectiva relație nu poate fi numită utilizându-se termenul de căsătorie. În acest sens, revine invocatei comunități onoarea inventării unui termen care să definească cuplul format din persoane de același sex. Și care să fie agreat de membri de pretutindeni ai comunității LGBTQ. A continua să se utilizeze termenul de căsătorie, în cazul persoanelor de același sex, este un fapt de uzurpare. Adică, o situație în care indivizi își însușesc ceva care aparține, istoric și de drept, altcuiva.
În al treilea rând, ca o paranteză, având în vedere un fapt ontologic de neocolit, potrivit căruia două persoane de același sex nu se pot autoreproduce, este firească o anumită politică pe care un stat o poate manifesta în chestiunea atât de delicată a adopției. Până în momentul de față, nu este încă clar care sunt consecințele asupra unui copil care este adoptat de cupluri de același sex. Mai ales, atunci când aceștia sunt bărbați. Chestiunea cu transexualii trebuie tratată separat, la mijloc fiind, de cele mai multe ori, probleme care țin de educație și o anumită fragilitate psihică.
Revenind însă la chestiunea utilizării termenului de căsătorie, în cazul semenilor noștri de același sex, s-ar părea că se impune o cale juridică aflată la îndemâna oricărui cuplu heterosexual, căsătorit. Și care consideră că se află într-o situație de uzurpare. Este o cale, desigur pe dos, dar urmată cu succes de către cuplul Buhuceanu-Ciubotaru. Acest cuplu, de același sex, a obținut o hotărâre CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) prin care obligă România să recunoască căsătoriile între persoane de același sex. În fapt, România este obligată să ofere o formă de recunoaștere, precum și drepturi egale cuplurilor de același sex, să creeze un cadru juridic care să protejeze acest gen de cupluri. Ori acest lucru se poate întâmpla fără să se utilizeze termenul de căsătorie. Acest termen nu poate fi uzurpat, adică utilizat de către persoane de același sex. Folosirea termenului de căsătorie, în cazul persoanelor de același sex, poate fi considerată ca fiind o uzurpare de identitate.
E o simplă chestiune de logică de uz cotidian.
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…