EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Urmele copitei CCR duc în ograda PSD

   După două amânări, CCR-ul nostru – instanță de extracție celestă – depunând un efort intelectual care, probabil, ar depăși posibilitățile muritorilor de rând de a judeca situația în care ne aflăm, iată că a dibuit – slavă vigilenței constituționale a celor 9 – periculoasa bombă anticonstituțională strecurată în legea care ar fi trebuit să tundă privilegiile magistraților. Pronunțându-se, neasemuiții noștri judecători constituționali au tras o zdravănă copită mai sus pomenitei legi, și deopotrivă executivului, dând un verdict pe care puteau să-l dea din capul locului. Nu după două amânări, acum, în mod evident, nejustificate. Amânări care, vezi Doamne, sugerau îndelungi și adânci reflecții asupra constituționalității măsurilor care ar fi trebuit să ducă la diminuarea privilegiilor de castă ale magistraților. Și, în loc de a soluționa o atare spinoasă chestiune, ce au născut mințile divinei noastre instanțe constituționale? O biată și chinuită decizie!! Un fel de machiavelâc de vodevil! O manevră demnă de niscai combinagii de doi bani! Nicidecum de statul pe care și-l arogă ceceriștii noștri. O decizie care, dacă nu te plasezi doar în papucii magistraților, este dezarmantă pentru orice mânuitor a vreunei logici care ține de bunul simț. Căci, legea prin care actualul premier și-a asumat răspunderea a picat testul unei proceduri birocratice. Nicidecum, din pricina conținutului. Conținut, lăsat, după cum vom vedea, pentru hârjoneala mioritică dintre partidele noastre. Și de care omul de rând s-a cam săturat. Realitate care nu a ajuns în faza „trezirii de conștiință”…

    În timp ce, de fapt, o știm cu toții! De la prostime, la ființele care, vezi Doamne, s-ar ocupa cu dreptatea în serviciul public, și până la judecătorii noștri constituționali. Și anume, faptul că invocatul conținut, în loc să fie judecat din perspectiva unui bun public, a fost redus doar la niște chichițe de formă. O situație care, în mod normal, ar fi impus informarea rapidă a executivului, în vederea reluării grabnice a procedurii, respectându-se, chiar și formal, avizul CSM. Ori, de bună seamă, comportamentul instituțional al CCR s-a dovedit ca fiind paralel cu somațiile realității. Membri acestei instituții nerealizând că mijloc nu este vorba doar despre neîndeplinirea unui jalon din PNNR, pierderea unor resurse financiare, ci despre opinia majorității românilor, nemulțumiți de prestația și calitatea actului de justiție. În loc să realizeze contextul, CCR a decis ca intențiile executivului să fie puse șmecherește la dospit, în tradiția unui politicianism demn de personajele lui Nenea Iancu. Totul, în mod evident, pentru egoistele pretenții ale prea gracilelor întrupări a celor care trudesc pe ogoarele magistraturii. Și care consideră – chiar fiind în postura celei de a treia puteri, de un rang egal cu al celorlalte două – că li s-ar cuveni să iasă la pensie cu 15 ani mai devreme decât restul prostimii, beneficiind în plus de pensii egale, ba chiar mai mari, comparativ cu leafa avută. Probabil, instituțional, CCR nu realizează pe ce lume funcționează.

   După cum știm, activitatea magistraților este subsumabilă unui serviciu public. Deci, unei ordini stabilite de textul constituțional. Un text care nu face trimitere la statutul special pe care și-l arogă în prezent cei care activează în serviciul public al magistraturii. Și nici la faptul că unei greve nu i se spune pe nume. În plus, din postura de instituție semnificativă a unei democrații, membri acesteia se fac că nu știu că o mare parte dintre judecătorii constituționali provin din rândul magistraților. Fiind, datorită acestui fapt, în egală măsură interesați de reglementările legii pensiilor speciale de care, în general, beneficiază magistrații. Principial, legea referitoare la pensiile magistraților nu ar fi trebuit judecată de către indivizi direct interesați în chestiunea cuantumului și vârstei de pensionare. Prin urmare, este firesc să nu-i considerăm, pe unii dintre cei care fac parte din CCR, că ar avea capacitatea de a fi imparțiali în chestiuni personale. Nici vorbă de așa ceva, după cum se poate ușor constata în urma comportamentului CCR. Chiar exceptați de la reglementările legii în cauză, problema constă în faptul că nu doar 5 dintre cei 9, care compun CCR, s-au pronunțat într-un anumit fel, ci faptul că CCR, ca instituție, a gestionat dezastruos întreaga chestiune. Ca să n-o spunem altfel. Trimițând la „încălțările” naturale a unor simpatice exemplare din regnul celor care rag.

Sentința dată în cazul legii pensiilor magistraților, este cât se poate de lămuritoare pentru toată tărășenia în care este implicată capacitatea de „judecată’” a celor care compun CCR. Astfel, deloc întâmplător, imediat după verdictul CCR, mirobolantul nostru partid de centru-stânga, recent trecut de la valorile progresiste la tradiționalism, a început un virulent atac la adresa premierului. Și care, alături de altele, ne sugerează, de fapt, că toate urmele copitei pe care CCR-ul a aplicat-o actualului executiv duc direct la PSD. Altminteri, cum să explici o coincidență cât se poate de stridentă: din cei 5 judecători, care au pocnit cu copita legea pensiilor speciale ale magistraților, 4 au fost numiți de către PSD? Cum să explici faptul că interimarul de la PSD, bâțâindu-și mai toate extremitățile bagajului anatomic, ne spune explicit că doar PSD ar putea să facă un text de lege care să fie „curat constituțional”? Adică, mai pe românește spus, PSD ne garantează că-i va struni cum trebuie pe cei 4 judecători pe care i-a numit la celesta curte. Și că, doar astfel, vom rezolva spinoasa problemă a pensiilor speciale. Drept dovadă a invocatelor urme, stimatul nostru partid de centru-stânga, care nu mai prididește de grija purtată celor amărâți și obidiți, s-a întâlnit, în vederea unor negocieri cu reprezentanții magistraților. Ca să vezi, PSD nu negociază un bine public cu prezumtivii beneficiari ai acestuia. Adică, cu prostimea nemulțumită de privilegiile exagerate pe care le posedă casta magistraților. Ci, culmea noii orientări ideologice, PSD negociază cu deținătorii privilegiilor. Un calcul cât se poate de prostesc! Căci, probabil, magistrații nu se vor înghesui să voteze cu PSD. Atunci, mai degrabă, pare mai credibil faptul că PSD are în plan debarcarea actualului premier. Dar și a actualului lider AUR. Și astfel, am putem vorbi despre o altă coaliție pe cale de a-și netezi drumul spre beneficiile deținerii puterii.

    Deocamdată, asistăm la un pustiitor baraj de artilerie declanșat de către PSD. În curând, vom vedea rezultatele. Dar și victimele colaterale…

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…