„Cel mai cel” dintre președinții Americii, excepționalul, chiar mirobolantul Trump, obține succes după succes. Este cel care, printre altele, ar fi în continuare singurul care ar putea opri un război fratricid, singurul care ar putea soluționa ce alți prezidenți americani n-au fost în stare s-o facă! În fine, singurul care pare să le priceapă pe toate cele, și câte și mai câte… Ei bine, dl. Trump pare să fie, și de acum înainte, destinat doar succesului. Pam-pam! Recent, însă, s-ar părea că inegalabilul și mirobolantul Trump, tot jucându-se cu „uite taxa, mai amânăm o vreme taxa”, va reuși, chiar și fără intenție, să fragilizeze pe termen lung atât circuitele comerciale globale, dar să-i văduvească, în același timp, chiar și pe americanii de rând. De fapt, consecințele concrete ale jocului cu taxele comerciale, în mod evident, sunt departe de a se fi încheiat. Căci, echipa guvernamentală a acestui histrion instalat la Casa Albă este, în acest context, în postura ucenicului vrăjitor. Va declanșa procese pe care nu și le-a planificat. Mai mult, înlocuind politicile tradiționale ale unei mari puteri cu un fel de monopoly global, noua administrație a eliminat orice alt fel de considerente care nu vizează profitul. Ceea ce, desigur, nu va rămâne fără consecințe pe termen mediu și lung.
De fapt, cam în tot ceea ce întreprinde dl. Trump, în ultima vreme, se ițește profitul. În acest sens, dl. Trump exprimă o filosofie cât se poate limpede, în ceea ce ne privește. Astfel, potrivit acesteia, statele europene, ignorându-se realitatea, sunt înghesuite într-un concept care pare să fie pe moment convenabil omului de afaceri Trump. Drept urmare, ar fi de dorit negocieri cu fiecare dintre statele europene. Atât în privința taxelor, cât și în ceea ce privește decontarea cheltuielilor întreprinse de SUA pentru apărarea acestora. Totul, în același pachet. UE pare să fie o chestie care nu prea există. Și aceasta, din pricină că, pur și simplu, dlui. Trump nu-i convine că are de-a face cu o nucă care devine tot mai tare.
Oricum, trebuie să realizăm, într-un atare context, că trupa mirobolantului a reușit ceea ce nu e puțin lucru: evoluția SUA de la statutul de incontestabil jandarm mondial, la un fel de mercenar global care vinde siguranță cu amănuntul în plan regional. Distanța dintre cele două statute pare să fie o nimica toată pentru capacitatea de conceptualizare a prezidentului nostru. Negocierea separată a securității statelor europene poate fi interpretată ca un fel de renunțare la un areal civilizațional bine statuat în ultimul secol. America dlui. Trump nu se mai simte solidară cu europenii. Altfel spus, dl. Trump este pe cale de a croi o nouă realiatate! Una mai simplă. Și care, din nefericire, are toate dantelăriile statuării unor relații de tip cvasifeudal. Dl. Trump își imaginează o situație în care Europa, deși unită, poate fi tratată, peste noapte drept o entitate spulberată într-o mulțime de state vasale. Aflate în raporturi de suzeranitate cu America. Drept urmare, interesele strategice ale Americii, precum și cele care ar viza, în general, securitatea societății americane, s-ar părea că ar putea fi reduse, astfel, doar la o chestiune de afaceri proprie unui fel de „ev mediu”. Slavă Domnului că mirobolantul nu se poate declara încă împărat… Ceea ce nu contează. Căci, oricum, din înalta postură de reprezentatant legitim al unor milioane de americani, care negocieză la sânge orice poate aduce profit, mirobolantul nostru prezident, probabil, turmentat de „succesuri”, este vizitat de satisfacții umane, ca orice om. Dar și de o abisală experiență intelectuală care frizează o atitudine de-a dreptul imperială. Declanșată, într-un mod paradoxal, doar de comportamentul responsabil al reprezentanților altor state. Ceea ce nu va fi uitat de mulți dintre politicienii acestor state. Dl. Trump, rupt de realitatea altora, căruia i s-a năzărit că este într-un câștig care-i permite orice, se crede pe cai mari, imaginându-și că ambele mâini îi sunt pline de ași. Are în spate, desigur, o societate extrem de puternică. Iar amețeala unei atari situări este, din nefericire, cât se poate de păguboasă pentru alții. Altminteri, nu s-ar putea explica cum anumiți reprezentanți, la fel de legitimi ca și domnia sa, au ajuns să fie priviți cu un dispreț de-a dreptul cezaro-crăiasc! Și aceasta, în condițiile în care singurul păcat al celor disprețuiți este că sunt îngrijorați de soarta propriilor popoare. Un păcat perceput de zeitatea de la Casa Albă drept milogeală de cea mai joasă speță. Păcat pe care, cum bine am văzut, șeriful planetar îl supune oprobiului mondial. Totul din pricină că, vezi Doamne, reprezentanții cu pricina prea s-au întrecut în pupatul marele dos prezidențial.
Îmi este dificil să-mi imaginez cum ar putea arata americanii care au exultat la o asemenea mostră de sensibilitate umană, de un orizont intelectual de-a dreptul șocant pentru orice posesor de bun simț. Sunt convins că pentru mulți americani, țara lor nu este reductibilă la un sediu mondial pentru afacerile imaginate și puse la cale de trupa dlui. Trump. Căci, de bună seamă, America semnifică și alte valori, extrem de importante pentru o mulțime de oameni din lumea largă. Pentru alți americani, în schimb, probabil zeloți MAGA, s-ar părea că ar fi potrivit ca, alături de sloganul de pe cunoscutele lor șepci roșii, să fie alipită și imaginea posteriorului prezidențial. Asta, ca să le fie mereu alimentată încântarea de sine.
Fără îndoială, comportamentul dlui. Trump, nu este singular. Nicidecum! Să nu ne facem iluzii, căci secundul acestuia – nu chiar așa de marele J.D.Vance, comparativ cu inegalabilul lui șef – în ciuda studiilor superioare pe care, vezi Doamne, le-ar fi parcurs, luat de valul succeselor mondiale, scoate la iveală o stânjenitoare ignoranță. Este vorba de cazul supărător al așa-zișilor „țărani chinezi”. O ignoranță asemănătoare, prin calibru, cu acea a altui component al trupei mirobolantului, inegalabilul purtător de drujbă, dl. Musk. Un fel de răspândac al noilor învățături în ale democrației de speță suveranistă, care se revendică că ar proveni, asemenea unei zeități grecești, direct din capul rezidentului de la Mar-a-Lago. Chiar să nu existe în programa educațională, parcursă de vicele lui Trump, de pildă, informații de nivel elementar în legătură cu însemnătatea universală a civilizației chineze? A aportului acesteia la civilizația umană, în general. S-ar părea că nu există.
Așa că, să nu ne facem iluzii! În trupa dlui Trump există, din nefericire, exemplare umane care sunt capabile să ignore orice le-ar contrazice convingeri greu de înțeles pentru cei obișnuiți cu logica de uz cotidian, dar și bunul simț… În mod paradoxal, nu trebuie omis că împricinații au ajuns la inima electoratului american având în vedere chiar bunul simț în tratarea unor lucruri ignorate multă vreme de către politicienii democrați.
Dar revenind la zi: să nu știe oare intelectualul J.D.Vance că, din cele 44 domenii cheie luate în calcul în ceea ce privește situarea tehnologică a momentului, China are, în raport cu America, un avans sensibil în 37 dintre aceste domenii. Faptul că, în plus, China a ajuns să fie în postura de cel mai mare producător de bunuri, s-ar părea că nu se datorează politicilor unor țărani. Probabil, la mijloc, în cazul J.D.Vance, este vorba mai degrabă despre exprimarea unor irepresibile frustrări. Ceea ce spune multe despre calitățile umane și intelectuale ale dlui. J.D Vance. Ale șanselor reale ale Americii de a-și păstra supremația mondială, având asemenea lideri. La acest capitol, de bună seamă, nu avem în vedere doar numărul de focoase nucleare deținute de America. De altfel, și Rusia are un număr și mai mare de pocnitori nucleare, dar un PIB comparabil cu cel al Italiei. În paranteză fie spus, prezidentul Trump se aseamănă cu Putin. Cel care, periodic, agită sperietoarea nucleară. Superioară, cică, prin performanțe, altor sperietori de aceeași factură. Recent, Trump nu se lasă nici el mai prejos, laudându-se că America posedă tot felul de scule mortale, fără seamăn. Și aceasta, fix în contextul nebuniei taxelor comerciale!
Fără îndoială, trebuie să privim și partea din America, aceea care aprobă politicile dlui. Trump. Din perspectiva acestora, ceea ce dorește noua administrație să rezolve este o chestiune indiscutabil favorabilă pentru mulți dintre cetățenii acesteia. Astfel, de bună seamă, este binevenită raționalizarea cheltuielilor necesare apărării Europei și nu numai; a cheltuielilor guvernamentale, multe fiind nejustificabile; pierderea treptată a supremației tehnologice, dar și relocarea multora dintre întreprinderile americane; migrația scăpată de sub control; explozia consumului de droguri periculoase; pretențiile exagerate ale comunității LGTBQ etc. Toate acestea, alături de multe altele, sunt capitole care au adus aprecieri favorabile, justificate, pentru noua administrație. Și aceasta, chiar în ciuda unui stil fanfaronard de a lua decizii în direcțile mai sus pomenite.
Problema pentru alții – incluzându-i pe europeni, dar și pe alții, apropiați deveniți aliați tradiționali ai Americii – și declanșată cu repeziciunea unui blitz-krieg de noua administrație, constă în faptul că această schimbare de politici, nu a fost însoțită și de gesturile firești care ar fi decurs din starea de alianță, de parteneriat cu o mare putere, cum este America. Toate acțiunile echipei dlui. Trump au fost neașteptate, fără nici cea mai vagă tentativă de consultare cu aliații tradiționali. Ca și cum, repetăm, statele europene, de pildă, s-ar afla, în ciuda realității existenței UE, într-o postură de vasalitate singulară. Și-n acest context, este evident că echipa flamboiantului prezident a procedat asemeni ucenicului vrăjitor. Generând tot felul de consecințe colaterale. Și care se vor găsi la originea altor fenomene neintenționate… Cercul fiind imposibil de închis!
Cred că prima surpriză pe care o va încerca mirobolantul nostru prezident, va fi să afle că Europa își poate asigura, cât se poate de curând, propria siguranță. Că America nu va mai fi simpatizată pe bătrânul continent. Că, probabil, statele europene vor alcătui, cât de curând, o putere înzestrată cu tot felul de pocnitori nucleare, la fel de sinistre precum cele americane. Franța și Anglia abia așteaptă să li se ofere oportunitatea de a deveni puteri de prim rang. Nu știm ce va face Germania la acest capitol! Trump et comp, burdușiți de bune intenții, habar n-au de ceea ce sunt pe cale de a trezi. Probabil, ca orice om de afaceri american, cu o cultură limitată, politicianul Trump a ajuns, nu se știe cum, să urască Europa. Și, alături de yesmenii și sicofanții care sunt cuibăriți pe lângă cloșca supremă, se află la originea declanșării unor politici care au izbit de gardul istoriei cu acea Americă cu care eram familiarizați ideatic până acum. Mirobolantul, la prima vedere, s-ar părea că va continua să tropăie din succes în succes. Iar aceasta, teoretic, se va întâmpla doar atâta vreme cât este lăsat să zburde de către americanii de rând. Dar, între timp, trebuie să realizăm că răul s-a petrecut. Mirobolanta cloșcă a depus o mulțime de ouă! Era dlui. Trump, din păcate, nu se încheie cu dl. Trump!
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
