EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Testul podului

Prăbușirea podului de peste Siret, în zona localității Luțca, ar putea fi considerată fie un accident, pur și simplu – posibil să se întâmple oriunde există astfel de construcții – fie un eveniment care anunță un șir de alte evenimente de același tip. Adică, ceea ce s-a petrecut în județul Neamț ar putea fi considerat drept un fenomen dintr-un șir de altele asemănătoare, deoarece foarte multe dintre podurile aflate în exploatare sunt, asemeni podului prăbușit, la sfârșitul perioadei lor de funcționare. Și aceasta, fie din pricina vechimii, majoritatea fiind construite în epoca comunistă, fie din cauza unei exploatări necorespunzătoare.

   Desigur, durata teoretică a exploatării unui pod poate constitui un indiciu al stării generale în care acesta se află la un moment dat. Fără îndoială, proiectantul, alături de constructor, pot avansa o durată aproximativă de exploatare a unui astfel de obiectiv extrem de solicitat. Însă, de regulă, mentenanța unor asemenea construcții are un rol hotărâtor în privința duratei exploatării acestora. Nerespectarea unor proceduri de întreținere, în cadrul exploatării podurilor, poate reduce extrem de mult perioada în care acestea sunt funcționale. Altfel spus, având în vedere caracterul voluntarist, delăsarea, ignoranța etc., de care dau dovadă autoritățile, ei bine, toate acestea la un loc fac că problema mentenanței să se transforme într-un factor cu un ridicat grad de imprevizibilitate. Astfel se face că nimeni, cu excepția unor experți, nu poate spune cât durează, în fapt, exploatarea optimă a acestui gen de construcții. Și când este absolut necesar să se intervină pentru a se evita o catastrofă. Ceea ce, fără doar și poate, face ca, pe meleagurile autohtone, exploatarea podurilor să țină de ceva care nu are legătură cu planificarea rațională, ci mai degrabă cu jocurile de noroc.

   Și întrucât factorul expertiză pare să fie singurul care ar putea să introducă în chestiunea exploatării podurilor, chiar și-n al 12-lea ceas, o dimensiune menită să susțină planificarea unor operațiuni de mentenanță pentru evitarea dezastrelor, ei bine, pe la noi, nici măcar ceea ce pare rațional nu se dovedește salvator. Astfel, aflăm că în povestea podului de peste Siret au existat două expertize: una care recomanda, până la remedierea unor grave probleme de rezistență, o exploatare limitată. Expertiză ignorată însă de CJ Neamț! Și mai avem o altă expertiză, care recomanda doar operațiuni de cosmetizare. Expertiză care a fost urmată, după cum știm, de către autoritatea decidentă. Adică CJ Neamț. Nu știm ce amestec ar fi putut să aibă ministerul de resort într-o astfel de chestiune. Poate,… un aviz?

   Este evident că expertizarea acestui gen de construcții nu trebuie lăsată pe seama autorităților locale. Tentate să se comporte preponderent electoralist, nicidecum rațional. Se pare că politicienii noștri, habarniști în chestiuni de expertiză, consideră că recomandările unor specialiști sunt doar niscai indicatori care țin de birocrație, nicidecum de știință. Ca să nu mai vorbim de valorizarea vieților semenilor lor. Aici, fără îndoială, totul ne indică o slabă valorizare a vieții umane,… Căci, n-aș prea crede că un politician, cum este decidentul din județul Neamț, nu este capabil să raționeze pe marginea unor concluzii tehnice. Concluzii care, potrivit primei expertize, recomandă cât se poate de limpede refacerea podului. Și, vezi Doamne, așa de-al dracului, aflat întâmplător într-o fază de somnambulism, politicianul nostru nu realizează că o decizie contrară ar putea să genereze un dezastru și, drept consecință, pierderea de vieți omenești. Este evident că, pentru politicianul nostru, atât expertiza, cât și valorizarea semenilor săi, sunt niște chestiuni abstracte. Numai așa am putea explica recurgerea la o expertiză care să fie convenabilă din punct de vedere electoral. Și, drept urmare, alături de celebrul var antiseismic, de pe vremea lui nea’ Nicu, iată cum s-a inventat și polistirenul armat, material utilizat în vederea refacerii structurii de rezistență deteriorate de exploatarea necorespunzătoare a podului de peste Siret.

   Cazul acestui pod este însă unul cu valoare de test. Un test pe care se adresează în mod direct autorităților centrale, nicidecum celor locale. Știind, ar fi de bănuit, care sunt problemele generate de exploatarea iresponsabilă a podurilor construite acum jumătate de secol, autoritatea de resort, adică Ministerul Transporturilor, ar trebui să inventarieze toate podurile aflate în exploatare în momentul de față. Sub titlul de inventar trebuie să avem echipe de experți care să procedeze unitar în consecință. Să rezulte astfel o hartă a urgențelor și a cazurilor mai puțin grave. Potrivit acesteia, ar urma să se întocmească un plan de acțiune, cu un buget corespunzător. Totul sub auspiciile unor dezbateri publice, urmate de emiterea unei ordonanțe de urgență. Care, firesc, va trece prin parlament.

  Dacă acest lucru nu se va întâmpla, putem conchide că testul podului nu a fost trecut, cum era și de așteptat, de către autoritățile noastre. Care, la fel ca și până acum, au acționat precum niște habarniști în mai toate provocările ridicate de modernizarea societății.

   Testul podului nu se rezumă, așa cum era pe vremea regelui Carol, la punerea sub pod a proiectantului și constructorului. Ori cum au procedat cu podul de la Siret, care a fost dat în exploatare fără recepția finală, înlocuită cu așa-zisul test de sarcină. Un test de fațadă, după cum a arătat desfășurarea ulterioară a evenimentelor.

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…