Zilele trecute, în spațiul nostru public, atât de efervescent, s-a aprins o altă indignare colectivă. Prilejuită, și aceasta, tot de către bine-cunoscutul incident Schengen. S-ar părea că, în paranteză fie spus, spiritul civic autohton a fost cuprins în aceste zile, asemenea unui virulent incendiu de vegetație, de o nemaipomenită agitație și hărnicie întru binele nației. Spațiul public fiind, ca niciodată, potrivit părerii multora, martorul unui adevărat reviriment al renașterii și demnității naționale. Revenind însă la mai sus pomenita indignare civică, care face obiectul rândurilor de față, trebuie precizat că aceasta s-a produs oarecum pe neașteptate, la marginea spațiului public, părând să fie cu totul lipsită de importanță. Astfel, în contextul supărării generalizate produsă de către infamii austrieci – cei care ne-au pus o piedică golănească la adresa vânjoaselor noastre picioare autohtone, cam de 11 ani pregătite pentru marele pas peste gardul Schengen – aflăm o chestiune cât se poate de periferică: Fondul Proprietatea, sub forma unui plasament privat, așadar, netransparent, a mai vândut încă o halcă micuță, 2,8%, cam de 760 de mil. de lei, din Petrom. Ultima bucățică, din cele 20%, cât a deținut Fondul din cea mai disputată comoară națională. Surpriză, nu-i așa! Căci, altfel nu poți să-i spui?
Pentru mulți dintre semenii noștri, ceva mai bine informați, dar la fel de pătrunși patriotic de evenimentele ultimelor zile, recuperarea Petrom, afacere, după cum se spune, dată de către deșteptul și cultul domn Năstase în schimbul acceptării românilor în UE, este de fapt una care ar trebui să-l aibă în vedere nu doar pe pomenitul premier, ci și pe elegantul domn Tăriceanu. În realitate, un artizan la fel de responsabil, precum domnul Năstase, de punerea la cale a unui mecanism de spoliere a avuției național. Asta, pe de o parte. Pe de altă patre, este evident că ultima operațiune financiară a Fondului nu a interesat câtuși de puțin statul român. Speța Petrom fiind mult prea stufoasă pentru mintea celor care ne guvernează. Consecința? După cum vedem, resursele noastre energetice, care acum agită mai toată suflarea mioritică, vor scăpa în continuare printre degetele habarniștilor noștri guvernanți. Așa că, recuperatorii Petromului, chiar dacă sunt animați de sentimente nobile, ar trebui totuși să realizeze că nu vor avea nicio șansă să aducă din nou sub umbrele statului (?) o resursă împrăștiată, aproape imposibil de descâlcit în mod legal. Și față de care, cei care sunt cocoțați în fruntea satului, s-ar părea că nu sunt totuși câtuși de puțin interesați.
Dar să revenim la afacerea Fondul Proprietatea. După cum știm, o instituție singulară în Europa, destinată retrocedării în mod integral, și la valoarea actuală de piață, a bunurilor confiscate de către regimul comunist. Așadar, soluția mioritică a avut câteva caracteristici aparte: nu a acordat despăgubiri, a căror valoare să fie limită; nu a impus o anumită perioadă de timp pentru depunerea solicitărilor; nu a condiționat statutul solicitanților etc. Pur și simplu, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat pe firul timpului. Și anume, de când au fost confiscate de statul comunist și până în prezent. Ceea ce a făcut ca, prin intermediul Fondului Proprietatea, bunurile confiscate să dobândească capacitatea de a călători în timp, călătorie împletită cu un fel de teleportare, toate cele bunuri ajungând în zilele noastre intacte, așa cum au fost în urmă cu zeci de ani. Mare minune, prin urmare! S-ar părea că fenomenul de teleportare, mijlocit prin restitutio in integrum la valoarea zilei, are calitatea deosebită de a nu se pierde vreun atom, atâta amar de vreme. Mai mult, cei care stabilesc exact cum stau lucrurile sunt niște evaluatori sută la sută brici, care nu se împiedică în cine știe ce calcule complicate. De pildă, un imobil construit în urmă cu 90 de ani, la periferia Bucureștiului de către o societate pentru funcționarii săi, este în prezent un bun imobiliar a cărui valoare de piață este stabilită de actuala zonă rezidențială din nordul Capitalei. Imobilul în cauză nu prețuiește ca la vremea construirii sale, ci are prețul actual al zonei. Diferența, care este evidentă, este suportată de românii prezentului. De ce? Cică, vezi Doamne, să se facă dreptate. Ce mai tura-vura! E patent mioritic, sută la sută original și unic, totodată!
Fără îndoială, speța despre care facem vorbire ar fi putut avea cu totul alte soluții. Și care, de fapt, au fost adoptate de către alte state. Soluții care nu ar fi fost atât de păguboase pentru semenii noștri. Nimeni nu poate explica ce de întreprinderi construite de către români, acum beneficiind de o pensie mizerie, trebuie să accepte o dreptate care nu are nicio legătură cu ei. Nimeni nu le-a cerut părerea. Înstrăinarea resurselor, în cadrul afacerii Petrom-Năstase, cât și șmecheria despăgubirilor perpetue, prin crearea Fondului Proprietatea-Tăriceanu au fost decizii, vezi Doamne, decurgând din jocul democratic. Singura diferență dintre cele două mecanisme de spoliere a avuției naționale, în paranteză fie spus, constând doar în faptul că înstrăinarea Petrom, din timpul guvernării Năstase – căci despre invocata privatizare nu a fost cazul, OMV fiind entitate de stat – s-a petrecut dintr-o dată, pe când înstrăinarea, prin intermediul Fondului Proprietatea, a unor procente semnificative din zestrea unor întreprinderi profitabile are loc și în zilelel noastre. Și poate fi prelungită, potrivit legii. Astfel, potrivit estimărilor, valoarea despăgubirilor s-ar apropia de 22 de mld. Euro. O sumă colosală. Și care ar fi putut fi semnificativ mai mică, dacă guvernanții noștri ar fi adoptat soluții încercate și de către alte state, aflate în situații similare.
Oricum, mulți dintre români o să realizeze în zilele care urmează că, după ce le-am dat infamilor austrieci, încă nu știm în ce condiții, un pic peste jumătate din acțiunile Petrom (stații de alimentare, infrastructură, câmpuri de hidrocarburi evaluate cam la 10 mld. de $), din acțiunile rămase statului nostru mioritic s-au mai înstrăinat apoi, alături de multe alte valori economice, cam 20% din zestrea deținută de către stat în tot felul de întreprinderi profitabile. Dincolo de faptul că șmecheria pusă la cale de Tăriceanu s-a înscris în lungul șir de decizii de tip diktat, fără consultarea românilor, fără expertiză autohtonă, de reținut este faptul că recuperarea, improbabilă, a procentelor deținute în prezent de către OMV n-ar rezolva problema resurselor energetice. În paranteză fie spus, nu se prea știe ce se va face, după recuperare, cu procentul deținut în prezent de către austrieci. Ceea ce ar trebui să fie clar, după toată tevatura din spațiul public, rămâne faptul că actuala profitabilitate a companiei deținută de către austrieci nu va mai fi întâlnită în condițiile în care statul nostru va deveni acționar majoritar. Dacă vrem, ne putem aminti de profitabilitatea acestei afaceri în condițiile în care statul mioritic era pe deplin stăpân. Problema va rămâne, probabil, la stadiul de hei-rup mediatic, având certe întrebuințări publicitare. Și, apoi, posibile întrebuințări electorale…
Desigur, de interes va rămâne, și de acum înainte, întrebarea firească menită să lămurească cui i s-au dat însemnate hălci din cele mai profitabile afaceri mioritice? Datele indică că majoritatea retrocedărilor semnificative au fost supraevaluate, iar banii au ajuns, potrivit patentului mioritic, la tot felul de intermediari. Dincolo de faptul că șmecheria legiferată de către Tăriceanu, ne-a făcut unici în Europa, aceasta rămâne totuși departe de soluționarea problemei retrocedării. Faptul că, vezi Doamne, prin intermediul Fondului Proprietatea s-ar fi făcut, în sfârșit, dreptate, rămâne doar o etichetă politică care acoperă un șmen. Menirea acestei șmecherii muiată în sos samaritean a constat de fapt în îmbogățirea unor intermediari care au cumpărat drepturile unor deposedați de bunuri în perioada comunistă. Cei mai mulți dintre petenți continuând să spere încă… Nu de unii singuri, ci alături de pensionarii care au pus pe picioare Petrom, Hidroelectrica etc. și care visează uneori că vor mai primi cândva pensii decente.
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
