EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Suveranitatea diluată

   În 1995 se semnează un contract între Minvest SA (compania de stat care deținea perimetrul aurifer de la Roșia Montană) și Starx Resources (?) pentru explorări în iazul de decantare de lângă Gura Roșiei. De reținut este faptul că în această fază proiectul minier se reducea doar la explorarea și apoi exploatarea haldelor de steril. În 1996 Starx este înghițită de Gabriel Resources. În 1999 se acordă licență de exploatare companiei de stat Minvest. Urmează, la scurt timp, constituirea RMGC (Roșia Montană Gold Corporation) prin asocierea Minvest și Gabriel Resources, unde compania de stat deține doar puțin peste 19%. Licența de exploatare, acordată Minvest este transferată noii societăți. Fără a mai aștepta toate avizele necesare în vederea demarării proiectului, noua societate purcede la un ambițios program de relocare a peste 2000 de localnici din zona Roșiei Montane. Este începutul unui proces în urma căruia autoritatea statului intră într-un proces de diluarea implacabilă. Dar și începutul reacțiilor unor organizații ale societății civile, dar și a celor care urmau să fie relocați. Societatea autohtonă se împarte între susținători ai proiectului, dar și o mulțime care îl contestă. 

   Cum era de așteptat, întreaga suflare politică se năpustește asupra chestiunii: evantaiul iureșului politic se întinde de la poziția de susținere explicită a proiectului (PDL-ul și Băsescu, 2004) la pozițiile oscilante și ambigui ale restului partidelor noastre mai importante. Comisia parlamentară specială, destinată cercetării consecințelor proiectului (2013), comisie la care reprezentanții partidului dlui Băsescu au refuzat să participe, nu lămurește soarta proiectului. O situație, de altfel, obișnuită pentru politicul autohton. Consecințe nemijlocite: mergând din bâlbă în bâlbă, în cele din urmă, autoritățile, pe fondul unor puternice manifestații împotriva proiectului minier, decid să rezolve problema în stil mioritic. Astfel se face că, fără consultări, fără dezbateri publice etc. în timpul guvernării Cioloș (2017), este încropit peste noapte un dosar în vederea înaintării acestuia UNESO, țintindu-se astfel avizarea Roșiei Montane drept arie protejată. Se credea astfel că stratagema va masca comportamentul duplicitar și extrem de imprevizibil al autorităților care se tot codeau să acorde ori să respingă avizul de mediu. Apoi, de frica repercusiunilor pecuniare, posibil de plătit lui Gabriel Resources, guvernarea Dăncilă (2018) cere o amânare a avizării. Amânarea expiră azi, 26 iulie 2021. În tot acest interval de timp, în absența unui punct de vedere clar exprimat al autorităților, pe bursa canadiană s-au jucat sume considerabile în contul Roșiei Montane. S-ar putea ca acesta să fi fost și obiectivul principal al întregii afaceri. Un fapt care nu s-ar fi petrecut însă în absența felului în care au acționat autoritățile autohtone. În fapt, o nouă situare care nu făcea decât să accentueze damful de slăbiciune și imprevizibilitate acțională de care au fost capabile autoritățile autohtone. 

   Cam asta este, pe scurt, povestea unui proiect care, asemănător multora, începe printr-o neînsemnată escrocherie, ca mai apoi, peste consecințele unei proaste evaluări inițiale să se așeze în stil pur românesc interese partizane, decizii luate pe sub masă, fără expertiză, fără consultări și, desigur, în absența dezbaterilor publice etc. Nimic mai firesc ca astfel să se ajungă la nașterea unui lung șir de probleme aproape insolubile. Ca și cum, asemenea unor dezastre naturale, în chestiune pare să fi intervenit o perspectivă mioritică, aceea a brațelor lăsate să curgă a neputință în fața unui destin implacabil. Popor ortodox, probabil că vom ofta la orice se va întâmpla: așa o fi hotărât Cel de Sus. Căci, trecând în revistă pozițiile tuturor partidelor, ce frapează este tocmai faptul că nici acum, în al 13-lea ceas, acestea nu sunt capabile de a iniția o dezbatere publică. Și-n urma absenței căreia să avem de-a face cu un stat care nu își poate susține astfel cu fermitate și argumente suveranitatea în chestiuni de mediu. Aproape că te și întrebi de ce o mai fi trebuind un aviz de mediu, în condițiile în care un aventurier de bursă vine și obține peste 80% într-o asociere cu statul, și-i mai cere apoi daune pentru că a fost un manager suficient de prost, încât a început să cheltuiască în absența tuturor avizelor necesare demarării proiectului. 

   Întreaga poveste ne spune multe nu doar despre prostie și lipsă de profesionalism în chestiuni de afaceri, ci mai ales despre un aranjament statal superficial, incapabil de a găzdui o comunitate politică care, prin deciziile celor care exercită puterea, să fie în situația de a nu-și produce sieși probleme care să genereze o diminuare a propriei suveranități. Căci despre o atare situare este vorba în cazul statului nostru: aranjamentul de putere post-decembrist a generat până în prezent o comunitate politică fragilă, incapabilă de a asigura propriului stat o suveranitate robustă. Drept consecință, în contextul unor situații critice partidele noastre nu au reușit decât să fie managerii jalnici ai diminuării suveranității unui stat, a unui aranjament statal care miroase a slăbiciune oricărei entități alogene. Altminteri, n-am putea explica tupeul unor afaceriști gen Frank Timiș, de altfel cunoscut pentru tot felul afaceri oneroase în state din lumea a treia. 

   Căci, în cazul nostru, să nu ne facem iluzii: nu trecem cu mult deasupra anatomiei și metabolismul proprii unui stat din lumea a treia. Și unde partidele politice, în loc să managerieze cât mai eficient resursele unei societăți, se pretează să-și plaseze tot felul de zuze în „posturi energetice”. Desigur, o fi nevoie și de „energie”, dar să fim serioși: cu tot felul de panarame plasate în posturi importante, desigur, că nu de către PSDragnea, ci de către un partid cu o tradiție de un secol și jumătate, canavaua statului nostru va rămâne tot în limitele și referențialul unei alcătuiri statale fragile, a unui stat incapabil de a nu-și diminua substanța suveranității în anumite situații. Așa cum se petrece, acum, cu prilejul episodului Roșia Montană! Și unde nu suntem suverani în simple chestiuni de protecție a mediului.

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro