Să califici statalitatea României ca fiind una eșuată este, fără îndoială, o exagerare. Căci, chiar așa șubred cum pare să fie, statul român este totuși unul care face parte din Uniunea Europeană. Acesta, încă nu a ajuns, slavă Domnului, în incapacitate de plată! Dar, pe de altă parte, este evident pentru toată lumea că statul român nu este capabil de politici care să ducă la autodezvoltare. Ceea ce ar putea să se transforme totuși, în anumite condiții, într-o situație care ar putea genera o criză profundă. Privind dintr-o atare perspectivă, mai ales în aceste vremuri de criză, este evident că birocrații din colivia de aur de la Bruxelles n-ar permite așa ceva. Și atunci, în mod firesc, aceștia, punând presiune pe politicienii din fruntea statului român, le dictează acestora o serie de reforme!
Problema nu constă în natura reformelor. Ori, în faptul că acestea nu ar fi necesare,… Ci, mai degrabă, în faptul că aceste reforme nu sunt consecința funcționării societății noastre politice. Altfel spus, referențialul acestor reforme este cantonat nu în perimetrul comunității noastre politice, ci în mintea și birourile birocraților de la Bruxelles.
În fapt, trebuie să realizăm că hulitul PNRR este un document care arată cât este de uriașă și puternică este mâna care-i ghidonează pe habarniștii care ne guvernează. Și care, în mod democratic, au ajuns să dețină controlul pupitrului de comandă al statului. Fără ca acest fapt să însemne, totodată, și instituirea unei comunități politice capabile de autodezvoltare. Impunând, prin acest fapt, un anumit regim de funcționare a societății, în ansamblul acesteia. Un regim funcțional mimetic, de factură periferică unui model de societate politică.
Drept urmare, pornind de la starea statului autohton, guvernanților noștri li impune o politică asemănătoare ademenirii urechiatului patruped cu binecunoscutul morcov atârnat de un băț. Desigur, așa de mult așteptații bani din PNRR, bani care ar trebui să se reverse asupra sufocatului și inertului stat mioritic, constituie morcovul menit ungerii motivațiilor adormite ale celor care alcătuiesc minunata noastră clasă politică. Motivații care, din nefericire, nu sunt intrinseci, ci sunt condiționate, hăt, tocmai de la Bruxelles. Aici, la nivel motivațional, s-ar putea să identificăm mecanismul care ne-ar explica multe dintre gesturile cu totul de neînțeles ale habarniștilor care ne guvernează.
De pildă, după atâta timp, cum de se face, totuși, că minunații noștri guvernanți nu au fost în stare să ia o decizie care să-i protejeze, măcar în parte, pe fermierii autohtoni în fața invaziei necontrolabile ale produselor ucrainene. Polonezii, care numai de atitudini pro-moscovite nu pot fi acuzați, au fost capabil să ia decizii în favoarea propriilor cetățeni. Și nu doar aceștia. Deoarece, și alte state au anunțat măsuri îndreptate asupra fluxului necontrolat de produse agricole din Ucraina. Nu înseamnă câtuși de puțin că aș fi adeptul teoriei conform căreia România ar fi o colonie. Nicidecum! Postura inertă a statalității autohtone se datorează în întregime prestației politicienilor noștri…
În paranteză fie spus, pentru politicienii mioritici, semenii lor contează doar ca alegători, nicidecum drept cetățeni. Drept dovadă, forma finală a PNRR-ului nu a fost rezultatul dezbaterilor din spațiul public autohton. Ori al negocierii celor stipulate în acest document cu prezumtivii lor beneficiari, în calitate de cetățeni. Ci, asemeni unui bine-diktat, s-a stabilit de către Comisia Europeană ce fel de reforme trebuie aplicate societății mioritice. Adică, altfel spus, binele public care urmează să ne fericească pe noi, românii de rând, nu are nicio legătură cu acea calitate de cetățeni pe care ar fi trebuit s-o posedăm. Și aceasta, înainte de toate, datorită faptului că suntem cetățenii unei societăți politice de factură democratică. Într-un fel, aici, am găsi explicația confuziei dintre capitalism și democrație. Pentru mulți dintre români, deloc întâmplător, ambele concepte au semnificații asemănătoare.
Un alt exemplu, având consecințe mult mai grave pe termen lung asupra societății noastre, vizează producerea de energie. Astfel, este inexplicabil, pentru un stat funcțional, cum aceeași guvernanți, care au decis să mai prelungească producerea de energie pe bază de cărbune, dar, din pricina celor stipulate în cadrul PNRR, au fost nevoiți să-și anuleze propria decizie. Dezinstalând, drept consecință, 600 de MW, fără a pune altceva în loc. Este greu să califici un astfel de gest al habarniștilor care ne guvernează. Deși, cu siguranță, aceștia realizează, pe de altă parte, că majoritatea problemelor economice, având consecințe dramatice în plan social pentru românii de rând, sunt originate în prețul energiei.
Ei bine, cu toate acestea, habarniștii care ne guvernează nu sunt capabil de politici în favoarea semenilor lor. Ci implementează, precum patrupedul pomenit, măsuri croite de către birocrații din colivia de aur de la Bruxelles. Fără îndoială, oricât de binevoitori ar fi acești birocrați, iar reformele, impuse politicienilor mioritici, deși ar putea avea consecințe benefice asupra societății autohtone, problema rămâne aceeași: aceste reforme nu sunt rezultatul unor politici care să-și tragă seva din regimul funcțional al unei societăți politice. Societatea noastră fiind lipsită în continuare de resorturi autohtone de dezvoltare. Iar vina, pentru o atare situație nenorocită, nu aparține birocraților de la Bruxelles.
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
